În țara noastră, anul trecut au fost aduși pe lume 185.322 născuți vii, în timp ce numărul născuților morți a fost de 781, un trend pozitiv am putea spune. Cu toate acestea, privind clasamentele realizate la nivel mondial și luând în calcul trecutul prolific din punct de vedere demografic al României, situația este puțin diferită.
Astfel, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS) preluate de mass media locală și națională în 2014, în urmă cu 25 de ani se năşteau anual 314.746 de copii, iar două decenii mai târziu, numărul acestora a scăzut aproape la jumătate. Cauzele sunt multiple: sociologii indică în primul rând un trend întâlnit la nivelul întregii Europe unde în țări precum Olanda, Belgia și Regatul Unit sporul natural a început să scadă încă de acum 50 de ani, în anii ’80 curentul atingând și țările scandinave, pentru ca în anii ’90 acesta să cuprindă și Europa de Est. Totodată, se mai crede că scăderea natalităţii în România ar fi determinată de situația financiară precară a românilor. Însă potrivit sociologilor, în ţările sărace natalitatea este de obicei destul de crescută. Deci veniturile modeste si nivelul scăzut de trai nu pot constitui cauze ale scăderii natalității în țara noastră. Mai curând faptul că a crescut vârsta la care românii aleg să se căsătorească și că în prezent, a avea un copil nu mai reprezintă un ideal în rândul acestora.
În 2013, numărul născuților-vii a fost de 198,2 mii, mai mic cu 2,9 mii față de anul 2012. Scăderea numărului de născuți-vii s-a produs la nivelul ambelor medii de rezidență, cu precădere în mediul rural, unde s-au născut cu 17% mai puțini copii decât în mediul urban. Tot în anul 2013, cei mai mulți copii născuți în România, 52.359 născuți-vii (29,7%) au mame cu studii superioare, fiind urmați de născuții cu mame cu studii gimnaziale, 40.441 (23%).
De asemenea, având în vedere că facem referire la perioada de după 1989, respectiv după ce avortul nu a mai fost interzis prin lege, era oarecum previzibil ca numărul nou-născuţilor din România să scadă dramatic.
În urma mesajelor obținute de la mame, Lion Mentor Association aduce în atenția opiniei publice un alt motiv care ar putea sta la baza deciziei românilor de a nu mai avea copii ori de a se limita la un singur copil: experiența traumatică de la naștere. De vină ar putea fi procedurile și modalitatea în care acestea sunt aplicate, substanțele administrate, lipsa de empatie a personalului medical, frica de spitalele din România și de cum a evoluat sistemul sanitar românesc.
Organizația Mondială a Sănătatii (OMS) recomandă o rată a cezarienei pe țară de 10-15% și a alăptării exclusive a bebelușilor până la vârsta de 6 luni, de 95%. Cu toate acestea, în România se înregistrează un procent de 34,15% femei care nasc prin cezariană, în anul 2013 inregistrându-se 67,959 cezariene conform Centrului Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică. Nu este de igorat nici faptul că există spitale unde rata cezarienei este de 80-90%. În ceea ce privește alăptarea exclusivă a bebelușilor în primele 6 luni de viaţă, rata pe țară este de doar 12,6%.
Pentru 78,3% din totalul născuților-vii (însumând 155.143 născuți-vii), mamele au efectuat controlul prenatal, iar mamele a 128.783 copii (65%) au început efectuarea controlului medical în primul trimestru de sarcină. Mamele a 43.073 copii (21,7% din total), nu au efectuat niciun control medical până la data nașterii.
Este clar că avem nevoie de un sistem sanitar umanizat, care să ofere transparența informației pentru fiecare unitate medicală, nu doar a statisticilor naționale. Avem nevoie de informații mult mai aprofundate, de statistici pe proceduri obstetric-ginecologice și neonatologice pentru fiecare maternitate din țară sau spital județean în care nașterea este posibilă. Este clar că și gravidele, la rândul lor, trebuie să-și facă lecțiile și să se informeze asupra actului nașterii și al alăptării. Este clar că avem nevoie de o schimbare de paradigmă a nașterii, în care gravida și nou-născutul să fie tratați cu blândeţe şi empatie, nu unul în care să ne bucurăm că lăuza și nou-născutul au scăpat cu viață din experiența nașterii!
Nu ne-am născut ieri
Cu toate că atât nivelul natalității cât și cel al mortalității materne și infantile din țara noastră ridică semne de întrebare la nivel mondial și alarmează Organizația Mondială a Sănătății (OMS), UNICEF și alte organizații, subiectul nu este tratat corespunzător de către factorii de decizie și nici de către populație. Însuși președintele României, Klaus Iohannis, a răspuns evaziv unei solicitări adresate de către ONG-ul Lion Mentor Association: “Avem nevoie de un sistem sanitar umanizat, în care pacientul să fie tratat cu blândeţe şi empatie, cu toate că astăzi în multe spitale din ţară realitatea este cu totul alta.Investiţia în sănătate înseamnă investiţia în educaţie pentru sănătate, în resursele umane şi în infrastructura sanitară, toate acestea coroborate ar conduce la o creştere a calităţii actului medical, în beneficiul pacientului.”
Nimic mai adevărat, însă multe aspecte rămân neschimbate și fără o strategie bine definită și un început în forță, acestea pot continua la fel.
La nivel mondial, România se situează printre ultimele locuri la capitolul natalitate, potrivit datelor publicate pe site-ul Băncii Mondiale
La nivel European însă, țara noastră se află la mijlocul clasamentului în topul ţărilor cu cea mai ridicată natalitate. Pe primul loc în UE se află Irlanda – cu 15 nou-născuţi la 1.000 de locuitori în 2013, iar la polul opus se află Portugalia cu 8 nou-născuţi la 1.000 de locuitori. O natalitate în jur de 10 la mie (în anul 2013) este valoarea cea mai frecventă în ţările europene. Un nivel mai ridicat – 12 la mie, poate fi observat în doar câteva ţări: Moldova, Franţa, Regatul Unit, Norvegia, Suedia.
În ceea ce privește mortalitatea maternă, potrivit unor date mai vechi, în România, la 100.000 de nou născuți, 14 femei mor la naștere. De asemenea, în 2009 au murit 2.250 de copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 1 an.Este vorba despre o rată de 10,1‰, ceea ce înseamnă că la 1000 nou născuți există un număr de 10 decese la naștere, indică cifre furnizate de către INS și preluate de mass media.
Cauzele mortalității infantile în primul an de viață sunt variate, potrivit OMS: afecțiunile cu origine în perioada perinatală, afecțiuni ale sistemului respirator, pneumonia, anomaliile congenitale, hypoxia și asfixierea la naștere și anomaliile congenitale ale inimii și sistemului circulator.
În România, primele 5 județe cu cea mai mare rată a mortalității infantile sunt: Mureș, Arad, Harghita, Sălaj, Sibiu, potrivit datelor furnizate de INSISP. Practic, tabelul de mai jos, ne arată cum în Mureș ai de 8 ori mai multe riscuri să naști un făt-mort decât ai avea dacă ai naște în Dolj.
La nivel global, World Mortality Report 2013, al United Nations, arată că în perioada1990-1995 și 2010-2015, mortalitatea infantilă la nivel mondial a scăzut de la 59 la mie la 37 la mie. Mortalitatea infantilă în țările cel mai puțin dezvoltate atinge 63 la mie în perioada 2010-2015. Cât despre celelalte țări mai puțin dezvoltate, acestea au o rată a mortalității infantile de 33 la mie între anii 2010-2015. Regiunile cele mai dezvoltate, care au atins deja un nivel scăzut al mortalității infantile de 11 la mie în perioada 1990-1995, au văzut un declin de 6 la mie până în 2010-2015.
Într-un interviu acordat ziarului online www.romaniajournal.ro, Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România, a declarat, citând Ministerul Sănătății, că rata mortalității infantile este mai mare cu 60% în zonele rurale în comparație cu cea înregistrată în zonele urbane. Pe de altă parte, rata mortalității infantile (0-5 ani) în România este scăzută luând în considerare standardele internaționale, dar rămâne cea mai mare din UE cu 13 decese la mia de nașteri de născuți vii (2010).
Cunoașterea este putere!
Irina Thiery
2015 Lion Mentor Association
