În dimineața zilei de 15 ianuarie 2022, Debbie Botzum-Pearman, o femeie puternică și sănătoasă în vârsta de 66 de ani, s-a trezit paralizată de la piept în jos. Pe 13 septembrie 2022, nouă luni mai târziu, ea a reușit să se ridice singură, fără asistență, timp de 10 secunde. De atunci, încet, încet se recuperează. Debbie și-a recăpătat simțurile în coapse și a făcut primii pași cu un premergător. Dar mai are mult de parcurs pentru a ajunge la statiul inițial de femeie puternică, sănătoasă și autonomă.
Simptomele lui Debbie au apărut la mai puțin de o lună după primul booster Pfizer, făcut la mijlocul lunii decembrie, și s-a simțit relativ bine, ca și după dozele anterioare. Privind acum în urmă, Debbie și-a dat seama că, până la paralizia ei bruscă, simțise că sutienul devenise prea strâns. Această senzație se mai numește „îmbrățișare cu SM” (SM=scleroză multiplă), iar unii oameni pot experimenta aceste simptome chiar și fără SM.
Debbie inainte de vaccinare în stânga / Debbie după vaccinare în dreapta
Toata agonia lui Debbie a început pe 14 ianuarie, când era pe cale să termine de zugrăvit casa prietenei ei și și-a dat seama că nu poate face pipi în ciuda senzației imperioase de micțiune.. „Am băut apă… și nu puteam să fac pipi, pur și simplu nu puteam să urinez”, a declarat Debbie. Acasă fiind, în timp ce urca scările a urinat instant. A doua zi dimineața, când s-a trezit Debbie era paralizată de la piept în jos și a fost dusă de urgență la spital. „Probabil că am făcut 15 RMN și o puncție spinală … câteva zile mai târziu au revenit cu diagosticul neuromielita optică”, a spus Debbie. „Neuromielita a mâncat, nu știu, patru sau cinci centimetri din măduva spinării”, a declarat Debbie.
Neuromielita, cunoscută științific ca neuromielita optică (NMO), este o afecțiune rară care afectează aproximativ 1 până la 2 persoane din 100.000 în fiecare an și adesea este confundată cu Scleroză Multiplă . Afecțiunea distruge nervii optici și măduva spinării și poate provoca paralizie, slăbiciune și chiar orbire dacă nu este tratată.
NMO este provocat, adesea, de o infecție virală sau bacteriană, cum ar fi virusul Epstein-Barr (EBV) sau meningita bacteriană. Apare în principal în timpul copilăriei, precum și la femeile între 30 și 40 de ani. Factorii de risc includ fumatul și antecedentele familiale de boli autoimune. Însă Debbie nu a avut niciunul dintre acești factori de risc, înafară de faptul că este de sex feminin.
Din fericire pentru Debbie, medicul ei este unul foarte competent și cu o judecată clinică excelentă. Chiar înainte ca testele și diagnosticul să sosească, el declarase că Debbie suferă de NMO. De asemenea, medicul ei a avut curajul să declare că booster-ul făcut cu o lună în urmă a fost cauza suferinței lui Debbie! Ea și-a amintit ziua în care a fost internată: „doctorul a intrat, a închis ușa și a întrebat dacă aveam boosterul făcut. Nu menționasem că făcusem și boosterul și el a fost cel care a declarat că este de la vaccin”, a adăugat Debbie. Debbie a fost pusă pe o mașină de purificare a sângelui (plasmafereză) care a scos plasma din sângele ei pentru a elimina autoanticorpii care îi atacau propriii nervi. Debbie a stat internată în spital timp de o săptămână și și-a amintit că aproape în fiecare zi făcea tratamente cu sânge.
Atât Debbie, cât și Jared, fiul ei vitreg, nu au decât recunoştinţă față de doctorul anonim; sunt convinși că, dacă nu ar fi fost medicul pe fază, rațional, Debbie ar fi putut să fie mult mai rău. Cu toate acestea, medicul i-ar fi spus lui Debbie că nu i-ar putea face diagnosticul cunoscut în spital, ca nu cumva să fie concediat. „Unul dintre lucrurile care ne frapează cu adevărat este cât de descurajată este toată lumea din comunitatea medicală de a discuta și analiza efectele adverse ale vaccinului… medicul a trebuit să recunoască în secret că vaccinul a fost ceea ce i-a cauzat boala, pentru a-i putea salva viața”, a declarat Jared.
„Înțeleg că poate fi 1 dintr-un milion [șansă de a avea anumite efecte adverse], dar acest 1 dintr-un milion este o persoană reală care are o viață normală și care este distrusă și, că uneori, poate fi vorba chiar de tine.”
Spike Protein și Autoimunitate
Fără îndoială, Debbie nu este un caz izolat. De la lansarea vaccinului cu ARNm și ADN COVID-19, rapoartele de neuromielită, scleroză multiplă, sindromul Guillain-Barre, artrita reumatoidă, zona zoster, lupusul, diabetul și multe alte afecțiuni autoimune au apărut brusc sau au recidivat, adesea cu agravare!
Autoimunitatea este o stare de sănătate în care sistemul imunitar al corpului devine confuz și incapabil să facă diferența între sine și non-sine și își atacă propriile țesuturi. Dezvoltarea autoimunității este considerată a fi rezultatul interacțiunilor factorilor genetici și de mediu. Anumite boli autoimune tind să se grupeze în familii, cum ar fi artrita reumatoidă, tiroidita Hashimoto și lupusul. Deși genetica joacă un rol important, dezvoltarea autoimunității depinde și de expunerea mediului la infecții/seruri și toxine, precum și de stilul de viață, de alimentație și de diferite procese metabolice și de detoxifiere.
În cazul COVID-19 și al vaccinurilor sale, multe studii de la începutul pandemiei au arătat că proteina spike are asemănări cu proteinele umane atât în structura sa, cât și în secvența sa chimică de bază. Aceasta înseamnă că proteina spike poate crește riscul de a dezvolta autoimunitate și implică faptul că vaccinurile ARNm și ADN, care determină organismul să producă cantități mari de proteină spike, ar face același lucru. „Dacă proteina spike de la SARS-CoV-2 contribuie la autoimunitate, atunci de ce să nu crească proteina din vaccin? Se pare că atunci când ajungem în acel punct, mulți oamenii de știință și nu numai, încearcă să păstreze distanța”, a spus dr. Aristo Vojdani, șeful Laboratorului de Imunoștiințe și un pionier în domeniul imunologiei clinice.
Ipoteza reactivității încrucișate
Un studiu recent publicat de Universitatea Internațională din Florida a concluzionat că acest lucru este posibil după ce s-au comparat secvențele de proteine spike ale COVID-19 cu structurile atât ale proteinelor umane, cât și ale proteinelor animale. Autorii au descoperit că proteinele umane au avut cele mai multe seturi de secvențe care au fost aceleași cu proteinele spike cu 627 de regiuni în comun.
O proteină spike este alcătuită din 1.273 de aminoacizi. Prin urmare, datele care arată că proteina împărtășește aproximativ 600 de regiuni compuse din secvențe formate din seturi de cel puțin cinci aminoacizi, indică faptul că proteina spike are multe asemănări, cu zone de puncte fierbinți suprapuse. Există, de asemenea, 20 de regiuni în care proteina spike nu numai că are aceleași secvențe de aminoacizi, ci are și aceeași formă.
Dr. Peter McCullough, cardiolog și coautor al cărții Courage to Face the Virus, a declarat că studiul explică fenomenele observate la persoanele vaccinate și infectate. „Unul este actina mușchiului de legătură al inimii. Deci, autoatacul împotriva acestei actine ar putea face parte din patogeneza miocarditei. Același lucru este valabil și pentru lanțul de tropomiozină alfa 3 [care se găsește în mușchii netezi]. Așadar, unele dintre aceste ținte 3d explică unele dintre aceste boli post-respiratorii, sindroamele post-vaccin pe care le vedem.”
Autorii studiului s-au concentrat în mod special pe două secvențe cu similaritate ridicată. Una este secvența TQLPP care se găsește pe proteina umană trombopoietină, o proteină însărcinată cu recrutarea trombocitelor pentru a opri sângerarea. O alta este secvența ELDKY care este împărtășită prin proteina PRKG1, care este implicată în activarea trombocitelor și reglarea calciului, ambele fiind esențiale pentru cheaguri de sânge.
O altă proteină este tropomiozina menționată mai sus. Autorii au speculat, de asemenea, că reacția încrucișată a anticorpilor la tropomiozină poate fi legată de bolile cardiace. „Anticorpii care reacționează încrucișat cu PRKG1 și tropomiozina pot provoca complicații cunoscute ale COVID-19, cum ar fi tulburările de coagulare a sângelui și, respectiv, bolile cardiace”, au scris autorii.
Cu toate acestea, dr. Aristo Vojdani, expert în autoimunitate, proprietar a 17 brevete americane, coautor a 200 de studii și a două cărți despre imunitate, a citat un studiu condus de dr. Yehuda Shoenfeld care a descoperit că proteina spike are asemănări cu 34 de proteine umane diferite în secvențe de aminoacizi în seturi de șase. Acestea includ proteine găsite în tiroida, creier, nas, ureche, piele, mușchi, inimă, sânge, nervi, articulații, intestine și multe altele. Shoenfeld și colegii săi au speculat că proteina spike poate declanșa sindromul Guillain-Barre, artrita virală, purpura trombocitopenică imună (sângerare), sindromul antifosfolipidic, boala Kawasaki, lupusul eritematos sistemic și multe altele. „Obiectivul vaccinului este de a produce exact aceeași proteină spike care este în virus… Pentru că după vaccinare, indivizii vor produce anticorpi neutralizanți. Deci, în realitate, atunci când virusul real va pătrunde în corpul uman, acei anticorpi obținuți împotriva proteinei spike prin vaccinare cu ARNm anunță [corpul acolo] virusul”, a explicat dr. Vojdani.
Prin urmare, dacă proteina spike din virus crește riscul de autoimunitate, există motive să credem că proteinele spike produse din injecții ar trebui să facă același lucru.
Studiile arată că anticorpii anti-SARS-CoV-2 atacă țesutul uman
Ca un contra-argument, alte studii au afirmat că asemănările dintre țesuturile umane și proteina spike nu sunt suficiente pentru ca autoimunitatea să apară. Prin urmare, Vojdani și colegii săi au făcut studii suplimentare pentru a testa dacă proteinele spike prezintă într-adevăr un risc semnificativ.
Într-un prim studiu, Vojdani a luat anticorpi fabricați în laborator care atacă țesuturile umane, cum ar fi proteinele tiroidiene, mitocondriile, mușchii netezi și alte proteine, și i-a amestecat cu proteine spike. „[Anticorpii] au reacționat puternic [cu proteinele spike]”, a spus Vojdani.
Deoarece anticorpii care atacă proteinele umane atacă și proteinele spike, acest lucru implică faptul că anticorpii fabricați împotriva proteinelor spike pot ataca și proteinele umane.
A doua dovadă a lui a venit dintr-un alt studiu în care a luat anticorpi monoclonali fabricați în laboratoare împotriva virusului SARS-CoV-2 și i-a adăugat la țesutul uman. „Ei au reacționat de la moderat la puternic cu diferite antigene tisulare, inclusiv mușchii, articulațiile, tiroida, creierul, pielea, tractul gastrointestinal, aproape orice antigen prelevat din diferite părți ale corpului.” Studiul a constatat că anticorpii proteici anti-spike au reacționat deosebit de puternic împotriva proteinelor din neuronii motori, urmate de reacții puternice împotriva proteinelor mitocondriale și împotriva ADN-ului. A avea anticorpi anti-ADN (ANA) este un semn distinctiv al autoimunității. „Aceasta este o dovadă suplimentară care susține faptul că proteina spike nu numai că are omologie cu țesutul uman, când corpul nostru va produce anticorpi, dar acești anticorpi se pot întoarce împotriva propriului organism, declanșând autoimunitatea.”
„A treia dovadă a venit ca urmare a unui proiect de cercetare în care am obținut seruri [lichidul din sânge, excluzând globulele roșii și albe] de la mulți indivizi cu COVID și l-am comparat cu cele de la oamenii sănătoși.” Vojdani și colegii săi au descoperit că serul izolat de la persoanele care au fost infectate cu COVID-19 avea mai mulți anticorpi împotriva țesuturilor umane decât persoanele care nu erau infectate.
Toate aceste studii au indicat că proteina spike este capabilă să inducă autoanticorpi, ceea ce poate duce la boli autoimune. Vojdani a sugerat că cercetătorii pot testa autoimunitatea indusă de vaccin prin recoltarea de anticorpi de la cei vaccinați și comparându-i cu proteinele umane, eventual chiar testând pentru a vedea dacă reacţionează cu țesutul uman.
De ce experții sunt preocupați mai mult de vaccinuri decât de viruși?
Dr. McCullough a spus că, în caz de infecție, majoritatea oamenilor sunt capabili să elimine virusul în câteva zile sau săptămâni cu un tratament timpuriu, iar cea mai mare parte a virusului se limitează, de asemenea, la plămâni, în timp ce vaccinurile sunt injectate direct în mușchi. „Mulți pacienți COVID-19 cu boli respiratorii, atunci când primesc un tratament precoce, au doar câteva zile de simptome și atât – există șanse mici de invazie sistemică. În timp ce după vaccin, toată lumea are o invazie sistemică a proteinei spike, deoarece ocolește sinusurile.”
McCullough a citat o lucrare condusă de dr. Alana Ogata care a detectat proteinele S1 (o porțiune din proteina spike) la 40 de zile de la vaccinare și, respectiv, proteinele spike la aproximativ 30 de zile după vaccinare. Aceasta este mai lungă decât perioada medie de infecțiozitate. Cu toate acestea, preocuparea principală a lui McCullough este că, odată ce vaccinul a fost lansat populația nu este conștientă de riscuri, oamenii vor face rapel la fiecare șase luni, iar proteina spike se va produce sistematic, persistând în organism luni de zile. „Riscul de a dezvolta autoimunitate în urma acestor seruri injectate la fiecare șase luni este imens”, a declarat el. „Vaccinurile, din cauza faptului că sunt administrate printr-o injecție în braț, se numesc [injecții] parenterale… Suntem într-adevăr, în mare pericol să devoltăm autoimunitate la pacienții vaccinați.”
Mai mult decât atât, McCullough speculează că odată cu lansarea globală a vaccinurilor și știind că pot exista încă regiuni pe proteinele spike care se aliniază cu secvențele umane, despre care nu știm prea multe, expunem oamenii riscului de a dezvolta boli autoimune care sunt prea puțin studiate, puțin cunoscute, incluzând posibile tipuri complet noi de afecțiuni autoimune. „Autoimunitatea este deja o problemă umană… acum introducem o posibilitate pentru un număr masiv de noi sindroame autoimune și este doar din cauza utilizării inconștiente a vaccinurilor [COVID-19].” „Dacă ar folosi vaccinurile într-un grup mic, limitat, cu risc ridicat, nu ne-am mai confrunta cu aceste probleme grave în rândul populației pe scară largă, vorbim de două treimi din populația lumii care s-a vaccinat. Chiar dacă doar un procent mic dezvoltă autoimunitate, numărul oamenilor cu sindroame autoimune va fi foarte mare, … și va fi într-adevăr o problemă din cauza vaccinării necugetate.”
Debbie acum, la 10 luni de la vaccinare
Jared, fiul vitreg al lui Debbie, a spus că ceea ce i s-a părut cel mai greu de acceptat a fost cenzura severă și neglijarea cu care s-a confruntat Debbie în timpul recuperării.
„Când Debbie stă acolo și spune: „Am primit cardul 1 la un milion” [și am avut un efect advers de la vaccin], toată lumea spune „nu, nu ai făcut-o și nici măcar nu vorbi despre asta și taci. , altfel o să fiu concediată,’ este o chestie halucinantă, nebunie curată, cu care trebuie să te confrunți când ea încearcă din răsputeri să facă față intregului proces de reeducare a corpului ca să funcționeze din nou.” După o săptămână de tratament în spital, Debbie a intrat în remisie și a fost pusă în reabilitare pentru a-și recapăta mobilitatea. Ea a fost lăsată în cea mai mare parte nesupravegheată în cele două luni de reabilitare timp în care s-a ales cu escară și cu cheaguri de sânge venoase profunde stând nemișcată ore în șir. De la începutul reabilitării acasă, în aprilie, ea și-a câștigat încet, încet mobilitatea la membrele inferioare, dar au fost două luni de dureri chinuitoare. „Îmi simțeam picioarele de parcă ar fi fost în flăcări și aveam o durere fulgerătoare până la coapse, foarte, foarte, foarte dureroasă. A fost mai dureros decât nașterea.”
Cu toate acestea, clinicienii ei i-au dat răspunsul paradoxal că durerea este un semn bun, indică faptul că nervii revin la normal. Dar, chiar dacă Debbie progresează, senzația din picioare este încă în mare parte anormală. „Dacă-mi mișc picioarele și sunt desculță, … simt ca și cum m-aș masa cu hârtie abrazivă. Dacă am un pahar cu condens și îmi picură pe coapsă, mă doare.”
Debbie s-a ridicat neasistată pentru prima dată pe 13 septembrie 2022, abia după 9 luni de când a paralizat. Medicii au „liniștito” pe Debbie că se poate recupera complet, după cât timp, nimeni nu știe, dar ea, sărăcuța de ea simte că se află la jumătatea drumului. Dar cui îi pasă de Debbie? Câți sunt în situația lui Debbie? Nu știm, nu încă, dar vedem cu ochii noștri cum pică oamenii din picioarele precum muștele! Dar încă o dată întreb, cui îi pasă?
Informarea este crucială!
Lion Mentor Association
