Moașa, singurul specialist al fiziologiei nașterii
LM: Pentru început, care este rolul moaşei?
I.P. Rolul moașei este de a oferi îngrijire femeii în perioada ei fertilă. Singurul pacient (chiar dacă vorbim despre prevenție și supraveghere, tot pacient se numește cel pentru care facem asta) separat de femeie este nou-născutul acesteia, de care se poate ocupa iî prima luna de viață.
În îngrijirea femeiii intră urmatoarele atributii:
• recomandări pentru planning familial
• recomandări pentru o viață de cuplu sănătoasă
• educație prenatală
• diagnosticarea și urmărirea sarcinii
• asistarea nașterii naturale
• efectuarea epiziotomiei, în caz de nevoie, precum și epiziorafia
• urmărirea nou-născutului
• recomandări privind alăptarea și igiena bebelușului
• supravegherea lăuzei
• recunoașterea oricăror complicații și referirea lor către medicii din echipa de urmărire
L.M. Ce s-a întâmplat cu istoria educaţiei moaşelor în România, pentru că pe perioada comunismului, mai exact incepand din 1978 şi până în 2003 facultatea de moaşe a fost închisă. De ce? Din ordinul cui s-a anulat această facultate? Pe cine deranja?
I. P. Personal, nu știu ce s-a întâmplat, de ce au oprit formarea acestei profesii. Pot doar să presupun că în casele de nașteri coordonate de către moașă nu putea fi totul contabilizat atât de bine, așa că le-au închis. Spitalul a adus instituționalizare, segregare între nevoile femeilor și îngrijirea oferită. Totul a devenit măsurat, eficentizat, controlat. Și moașa a dispărut.
L.M. Câte facultăţi de moaşe există în prezent în România? Câte moaşe licenţiate există? Câte din aceste moaşe sunt lăsate să practice? De câte naşteri asistate are nevoie o moaşă ca să poată profesa? Şi de câtă practică se bucură studenta la facultatea de moaşe?
I.P. În prezent, mai există doar 3 facultăți de moașe. Moașe licențiate sunt aproximativ 1000, dar am avut 9 facultăți de moașe.
Nu știm exact câte moașe sunt lăsate să practice, dar cred că nicuna pe toate ariile meseriei noastre. Adică unele asistă nașteri, altele țin cursuri, extrem de puține urmăresc bebeluși, probabil și mai puține supraveghează sarcini. Iar, dacă ne uitâm la serviciile de sănătate oferite de stat, atunci de fapt nicio moașă nu are serviciile acoperite de casele de asigurări. Adică lucrăm în privat sau plătite ca și asistente, în spital. Nu există decont pentru consult de sarcină, consult neo-natal, curs prenatal, etc.
O moașă are nevoie de 40 de nașteri asistate în timpul facultății. De asemenea, 100 de consulturi prenatale, 100 post-natale și 100 neonatale.
Facultățile se străduiesc ca studentele să efectueze aceste nașteri și consultații, dar de multe ori spitalele universitare sunt axate pe o altă abordare și putțni dintre medicii coordonatori sprijină formarea moașelor. Spre exemplu, recent mi-au fost relatate întâmplări despre medici care, în formarea moașelor, explică cum că cezariana este cel mai bun fel de naștere și că studiile care contrazic acest lucru nu trebuie luate în calcul. Astfel de formatori, care învață tinerii studenți că medicina bazată pe dovezi nu se aplică în țara noastră ar trebui excluși din sistemul de învățământ și chiar și din cel medical, în opinia mea. Cel puțin până la remedierea abordării de care dau dovadă în prezent, abordare care aduce prejudicii grave pentru sănătatea materno-infantilă în România.
L.M. Care este rolul moaşei în prezent în România? Cu alte cuvinte, în anul 2016, meseria de moaşă este recunoscută în România? Pentru că știm că moașa ar trebui să fie specialistul autonom al sarcinii și nașterii fiziologice, dar, în prezent în România, deseori meseria de moașă este asociată cu cea a unei asistente medicale, puteți explica diferența între cele două meserii? În România moașa nu este implicată în urmărirea sarcinii, chiar dacă este recunoscută ca fiind specialistul în fiziologia sarcinii și a nașterii, de ce? Moaşele licenţiate au posturi în spitale, pot avea cabinete private unde pot urmări sarcina?
Diferența între moașă și asistenta de obstetrică ginecologie este dată de formarea cu licență sau cea cu postliceală. Formarea prin post-liceală sanitară trebuia oprită la momentul formării cu licență în acest domeniu, adică în 2003. Totuși, aceste post-liceale sanitare, private, funcționează bine merci și astăzi, din cauza intereselor și a corupției atât de prezente în lumea medicală.
Din nefericire, moașele funcționează în acest moment conform unor norme metodologice lipsite de orice logică, norme care contrazic Directiva Europeană în baza căreia a fost reinființată profesia de moașă în țara noastră. Ordinul de Ministru 1454/02.12.2014 este cel care a aprobat aceste norme, în timpul mandatului domnului ministru Bănicioiu. Aceste norme nu respectă prevederile art. 63 din Directiva 2005/36/CE, mai mult decât atât, opresc exercitarea autonomă a profesiei de moașă pe teritoriul țării noastre.
L.M. Medicii obstetricieni recunosc această meserie? Dacă nu, de ce? În timpul filmărilor pentru primul documentar românesc realizat de noi despre naştere, “Îndrăznesc să nasc așa cum vreau!”, am simţit, în rândul multor medici obstetricieni, un dispreţ faţă de această meserie de moaşă. Dumneavoastră, ca şi moaşă, ce părere aveţi? Credeți că medicii obstetricieni ar trebui educați în ceea ce privește rolul moașei și competențele moașei? Cum am putea îmbunătăți această relație?
I.P. Din discuțiile cu majoritatea medicilor nu cred că nu recunosc meseria de moașă, ci că nu înțeleg exact cu ce ne ocupăm. Pentru că, de fapt, medicii obstetricieni și moașele lucrează cel mai bine în echipă, se completează perfect. Supravegherea unei sarcini fiziologice, asistarea unei nașteri naturale, urmărirea lăuzei și a nou-născutului sunt etape care nu presupun provocări pentru medicii obstetricieni și neonatologi, dacă nu prezintă complicații. Moașa este specialistul în fiziologie care poate degreva medicii, chirurgii de aceste responsabilități care necesită mult timp și principii de prevenție, nu de întervenție.
Relația între medici și moașe poate fi îmbunătățită prin a ne face cunoscute, a ne prezenta colegilor noștri. Trebuie să facem medicii și întreaga populație să fie conștienți că moașele au pregătire medicală la nivel înalt, licență în medicină și sunt niște excelenți specialiști în fiziologie și prevenție. Apoi, bineînțeles, va urma integrarea moașei în echipa de îngrijire materno-infantilă, vor vedea cât de benefică și eficientă va fi colaborarea cu un astfel de specialist și nimeni nu va mai dori să lucreze altfel. Pentru că impactul unei astfel de echipe va scădea operațiile cezariene, va crește rata alăptării, va scădea mortalitatea și morbiditatea materno-infantilă. În felul acesta vor scădea și costurile alocate urmăririi sarcinilor și asistării nașterilor, dar și cele asociate cu complicațiile cezarienelor și ale nealăptării. Medicii vor avea mai mult timp pentru a se ocupa de cazurile care prezintă complicații, precum și de patologia ginecologică.
L.M. În țările dezvoltate, femeile nasc foarte frumos acasă, în spațiul lor intim. În România, nașterea acasă este considerată, de foarte mulți, chiar și de către medicii obstetricieni ca fiind primitivă. Studiile de cercetare ne demonstrează că nașterea acasă asistată de moașă, în cazul sarcinilor considerate normale și fără complicații sunt la fel de sigure ca și nașterile în spital. Dvs. ce părere aveți despre nașterea acasă?
I.P. Nașterea acasă trebuie să fie o opțiune sigură pentru că femeile au dreptul să aleagă locul nașterii și sistemul de sănătate are obligația să le asigure condițiile potrivite pentru naștere, oriunde s-ar desfășura aceasta. Aceste condiții sunt îndeplinite de aspectele următoare: Personal calificat care să asiste nașteri la domiciliu; Truse complete puse la dispozitia personalului; Un sistem de criterii de calificare bine pus la punct; Sistem de transfer catre cea mai apropiata maternitate in caz de complicatii; Colaborare eficiență între personalul care asistă la domiciliu și personalul din maternități. Dacă ne uităm la aceste condiții, eu cred că singurul lucru care ne lipșeste este voința de a pune în practică toate acestea. Ghiduri clare și protocoale respectate de toată lumea ar putea aduce mult bine pentru femeile care aleg să nască acasă în România. Dar asta implica și schimbarea mentalităților și aici avem cea mai mare problemă.
L.M. Care este legislaţia în privinţa naşterii acasă?
Nu exiată :). Avem la dispoziție doar drepturile omului, unde e specificat clar că femeile au dreptul să își aleagă locul nașterii.
L.M. Poate o moaşă licenţiată să asiste naşteri la domiciliu?
I.P. Conform normelor actuale, ar putea asista, teoretic, dar în prezența unui medic OG. Nu sunt descrise nicăieri condițiile pe care o moașă trebuie să le îndeplinească pentru a asista acasă, ce trebuie să aibă cu ea, care sunt condițiile de transfer și, cel mai important, obligativitatea moașelor de a informa maternitatea de proximitate despre caz, precum și obligativitatea spitalelor de a colabora cu personalul care asistă acasă, pentru un rezultat cât mai bun pentru mamă și copil. În aceste condiții, asumarea unei nașteri acasă fără personal calificat și fără un plan pentru complicatți, este extrem de riscantă, în opinia mea.
L.M. Astăzi nu există niciun mecanism de verificare şi monitorizare a actului medical în spitalele româneşti. Cine credeţi că ar trebui să răspundă totuşi pentru abuzurile verbale, pentru actele medicale discutabile, procedurile care nu sunt obligatorii, precum epiziotomia, grăbirea travaliului pentru o naştere cât mai rapidă, separarea copilului de mama, făcute fără informarea şi fără acordul mamei?
I. P.Din nefericire, aveți perfectă dreptate. Toate procedurile nenecesare sau chiar dăunătoare nu sunt monitorizate și sancționate de nimeni. Spitalele au un Consiliu care face aceste verificări și prezintă rapoarte, dar acesta nu este un mecanism care să functțoneze. Același consiliu are și recomandarea de a implementa ghidurile sub forma de protocoale, dar asta se întâmplă sporadic și defectuos. Noi ne dorim înființarea unei autorități de monitorizare a acestor practici și nu numai, iar propunerea noastră se bazează pe membrii ong-urilor care au dovedit deja contribuții benefice în domeniul sănătății materno-infantile.
L.M. În Anglia, Olanda, precum și alte țări dezvoltate este foarte importantă practicarea medicinei bazată pe evidențe și studii medicale. Credeți că sfaturile și practica obstetricienilor din România este la curent cu ultimele evidențe, recomandări și studii medicale?
I.P. Îmi doresc să cred că decidentți din domeniul sănătății materno-infantile sunt la curent cu aceste recomandări și încearcă implementarea unor astfel de practici și în țara noastră.
Informarea corectă este crucială!
Irina Thiery
Lion Mentor Association
