Noua lege, o eroare grava de sanatate publica
Dragi colegi, dragi confrati,
Noua lege care impune 11 vaccinuri pentru copii este o grava eroare de sanatate publica. Ea a fost amplu evocata de presa.
Noi, profesionistii din domeniul sanatatii, cei care recomandam si/sau administram vaccinurile, suntem impinsi de catre lege pe o cale care s-ar putea intoarce impotriva unora dintre propriii nostri pacienti, impotriva profesiei noastre si impotriva noastra insine. Veti intelege imediat de ce. Acest apel subliniaza elemente importante in legatura cu acest subiect. Cititi-l cu atentie inainte de a accepta sa-l semnati.
Noi nu suntem impotriva vaccinurilor: noi ne opunem vaccinarilor sistematice si prea numeroase inaintea varstei de 2 ani.
Aceste proceduri expun copilasii la complicatii, pentru ca sistemul lor imunitar nu este pregatit sa primeasca atatea agresiuni antigenice.
Astfel, ne putem teme de:
– moartea subita a bebelusului, chiar daca se intampla rar;
– boli autoimune cronice grave si handicapante in anii urmatori vaccinarii, in special din cauza prezentei unor cantitati prea mari de adjuvant pe baza de aluminiu in compozitia majoritatii vaccinurilor;
– cancere specifice, ale oaselor, muschilor, cartilagiilor, cu alte cuvinte sarcoamele, extrem de grave la adolescenti si adulti tineri, detectate deja la animalele vaccinate cu vaccinuri cu adjuvant de aluminiu.
Va priveste personal daca sunteti:
– medici si chirurgi generalisti sau specialisti,
– rezidenti in spitale, indiferent de specialitate,
– studenti la medicina, farmacie, fizioterapie,
– farmacisti vanzatori sau din cadrul industriei,
– moase, infirmiere si intregul personal din sanatate, cu diploma sau in formare.
Daca faceti parte din marele public, in afara sistemului de sanatate, nu ezitati sa propuneti acest text celor care va ofera ingrijire medicala. Ei sunt mai mult ca niciodata vizati si responsabili.
Iata trei decizii de o gravitate extrema:
– Orice copil nascut in Franta incepand cu 1 ianuarie 2018, trebuie obligatoriu sa primeasca inainte de varsta de 2 aniunsprezece vaccinuri, fata de trei, cum era inainte.
– Copiii nevaccinati nu vor mai avea acces in „colectivitate” incepand cu 1 iunie 2018.
– Parintii refractari nu se mai incadreaza in Codul sanatatii publice, ci in Codul penal referitor la sanatatea copilului, care prevede o pedeapsa mult mai grea: doi ani de inchisoare si 30.000 de euro amenda.
Nu se da nicio dispozitie specifica privind starea imunitatii copiilor. Nu se spune nimic pentru a se promova alaptarea materna, – respectandu-se alegerea mamei -, care este totusi recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si care asigura, totusi, cea mai buna protectie naturala[1]. Alaptarea permite amanarea vaccinarilor pana dincolo de varsta de doi ani, daca parintii sunt sanatosi.
Aceasta crestere brutala a numarului vaccinurilor obligatorii si a sanctiunilor este prezentata de ministrul Sanatatii, Agnès Buzyn, drept mod de «restabilire a increderii francezilor» in vaccinare.
Este vorba de o decizie eronata privind sanatatea publica, pentru care ministra – sustinuta, de fapt, de producatorii de vaccinuri – vrea sa faca responsabile familiile.
Totusi:
– Este oare procedeul vaccinarii un procedeu stiintific? Este el justificat medical? Este el oare democratic?
– Respecta el principiul precautiei, dreptul francez si tratatele internationale semnate de Franta ?
– Este el benefic pentru sanatatea copiilor si a publicului in general??
Dispozitivul instrumentat de lege este, din nefericire, mai mult decat neclar si dubios, ba chiar inconjurat de opacitate.
Familiile vor trebui sa ne ceara noua, medicilor, inainte de orice vaccinare, o declaratie de asumare a responsabilitatii in caz de complicatii?
Pentru cele 11 boli, bebelusul va trebui sa primeasca, inainte de varsta de 2 ani, cel putin 4 injectii intramusculare, fara a pune la socoteala si rapelurile:
– 1 injectie hexavalenta contra difteriei, tetanosului, poliomielitei, tusei convulsive, Haemophilus Influenzae B si hepatitei B;
– 1 injectie contra rujeolei-oreionului-rubeolei (3 virusuri atenuate);
– 1 injectie contra meningitei C;
– 1 sau 2 injectii contra pneumococilor: un vaccin contra a 13 tipuri de pneumococi (vaccin zis 13-valent) si un vaccin contra a 23 tipuri de pneumococi (vaccin zis 23-valent).
De ce actiunea dvs. este importanta acum
Noi, profesorul Luc Montagnier si profesorul Henri Joyeux, lansam astazi acest Apel catre confratii nostri si catre intregul personal din domeniul sanatatii din Franta, din cauza unui pericol imediat care va priveste personal in calitate de profesionisti din sanatate, calitate in care veti ramane, in final, singura persoana responsabila de toate actele medicale pe care le efectuati asupra pacientilor.
Astazi, ministrul Sanatatii lasa sa se inteleaga ca statul francez va «acoperi» toate cazurile de accidente sau efecte secundare legate de vaccinuri. Totusi, maine, noile legi asupra «recursurilor colective» («class actions») care vor fi pornite de catre asociatiile de pacienti v-ar putea face vulnerabili fata de urmarirea in justitie cu procese civile, cu consecinte potential dramatice pentru viata dvs. profesionala si personala. Acest lucru este cu atat mai adevarat cu cat fabricantii de vaccinuri sunt scutiti de responsabilitati, chiar si atunci cand vaccinurile lor nu au trecut prin toate testele care sunt cerute pentru medicamentele care trebuie sa obtina o autorizatie de comercializare.
Efectele a unsprezece vaccinuri asupra sistemului imunitar imatur al copiilor mai mici de doi ani, iar asta incepand cu cea de-a sasea saptamana de viata, aduc numeroase intrebari la care stiinta nu a putut raspunde pana in ziua de astazi, in special in ceea ce priveste aparitia patologiilor inflamatorii cronice sau autoimune.
Va fi foarte complicat sa sustinem contrariul in fata justitiei va fi foarte complicat: mai multe verdicte, inclusiv la nivel european, au condamnat deja firmele farmaceutice ca urmare a bolilor legate de prezenta aluminiului, precum miofasciita macrofagica, dar si alte maladii precum scleroza in placi (vaccinul pentru hepatita B).[2]
In prezent, un proces este in curs in fata Consiliului de Stat, la cererea a 3055 persoane, pentru a se obtine eliminarea adjuvantului de aluminiu prezent in vaccinurile obligatorii si inlocuirea lui cu fosfatul de calciu. Ministrul Sanatatii trebuie sa raspunda cel tarziu pana pe 15 ianuarie 2018 in fata Consiliului de Stat.
Posibilele consecinte negative ale obligativitatii vaccinale generalizate ar putea expune profesionistii din sanatate la actionari in judecata pentru daune in caz de vatamari vaccinale. Acestea ar putea fi examinate maine de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
De aceea va invitam sa va pozitionati oficial alaturi de noi, cerand guvernului elemente stiintifice suplimentare care sa-i justifice decizia.
Nu este vorba, in niciun caz, sa ne opunem politicii de vaccinare sau sa incurajam vreo miscare de «rezistenta fata de vaccinuri», si cu atat mai putin sa contestam eficacitatea vaccinurilor in ceea ce priveste limitarea bolilor infectioase. Niciun terapeut serios nu poate contesta eficacitatea vaccinarii in numeroase cazuri.
Este vorba, in schimb, de a comunica autoritatilor intrebarile si rezervele noastre serioase, deoarece preocuparea noastra prioritara este binele si sanatatea bebelusilor.
A impune unsprezece vaccinuri nu corespunde vreunei necesitati de sanatate publica. In ciuda a ceea ce afirma autoritatile, nu exista o scadere a «acoperirii vaccinale».
Pentru a-si justifica decizia, ministrul sanatatii a evocat intr-adevar, in mai multe randuri, «o acoperire vaccinala care nu inceteaza sa scada». Acest lucru este inexact. Datele oficiale de sanatate publica din Franta indica exact contrariul: in 2015, acoperirea la copii de 2 ani contra difteriei, tetanosului, poliomielitei, tusei convulsive si Haemophilus influenzae B depasea 95%, dupa ce intre 2000-2013 oscilase intre 87% si 91%.
Rata de acoperire la celelalte vaccinuri[3] a progresat in acelasi fel. Primovaccinarea bebelusilor (3 doze) atingea 98% sau mai mult pentru DTP[4] ceea ce este «foarte ridicat si conform obiectivelor de sanatate publica», dupa spusele autoritatilor.
Daca guvernul face obligatorii astazi unsprezece vaccinuri in loc de trei, o face dintr-un motiv perfect cunoscut, care tine de cu totul alt registru decat cel al medicinei pure.
Este vorba de a submina o DECIZIE a Consiliului de Stat (o institutie administrativa si non-medicala) care il viza pe fostul ministru al Sanatatii.
Intr-adevar, la 8 februarie 2017, Consiliul de Stat, institutia administrativa suprema, a cerut Ministerului Sanatatii ca «in termen de sase luni, cu exceptia situatiei in care legea va mari numarul de vaccinuri obligatorii, sa ia masuri sau sa sesizeze autoritatile competente pentru a pune la dispozitia cetatenilor vaccinurile care intra in categoria celor obligatorii».
Aceste «vaccinuri din categoria celor obligatorii» erau de fapt DT-Polio (diftero-tetano-polio), singurul care si-a dovedit eficacitatea si pe care il solicita familiile. Petitia pe care unul dintre noi a lansat-o pe acest subiect a fost semnata de 1.138.888 persoane, fara cea mai mica publicitate in mass media mainstream, ci dimpotriva…
Dar vaccinul DT-Polio trivalent nu a mai fost disponibil din anul 2008, – prin calcul si intelegere intre producatori -, si in indiferenta strigatoare la cer a autoritatilor, care au lasat sa se epuizeze stocurile in farmacii in 7 ani. DT-Polio nu mai exista decat combinat cu alte vaccinuri, care se numesc multivalente.
De ce s-a ales aceasta cale, cand legea atunci in vigoare, pe baze stiintifice necontroversate, prevedea doar administrarea obligatorie a vaccinului trivalent DT-Polio?
Per total, obligativitatea celor 11 vaccinuri permite adaptarea legislatiei vaccinarii la starea de fapt impusa de producatori, care au facut de negasit DTP-ul simplu in farmacii, fara a tine cont de doleantele familiilor.
Semnati acest APEL LA RATIUNE pentru a apara interesul pacientilor dvs. si a solicita autoritatilor o dezbatere pe baze serioase exclusiv medicale si stiintifice, dincolo de influenta producatorilor si a afiliatilor lor.
Nu exista justificare stiintifica si medicala serioasa pentru alegerea celor 11 vaccinuri
Cele unsprezece vaccinuri devenite de-acum obligatorii erau inainte recomandate in schema de vaccinare de catre autoritati, pe baza unor date stiintifice care nu au fost puse sub semnul intrebarii; este mai mult decat o nuanta.
Totusi, aceste vaccinuri nu corespund neaparat unor boli care sa reprezinte un risc semnificativ pentru TOTI copiii.
Primul ministru Edouard Philippe a invocat in discursul sau de politica generala din iulie 2017 cele zece decese cauzate de rujeola intre 2008 si 2016 pentru a justifica obligativitatea vaccinarii antirujeolice.
Totusi, dupa cum i-a raspuns Colegiul National al Medicilor de Familie (CNGE), majoritatea persoanelor decedate sufereau de un deficit imunitar care constituia o contraindicatie la acest vaccin. Ar trebui sa credem ca Primul ministru nu a fost informat de acest lucru de catre consilierii sai? Unde este logica? Noi, medicii, cum mai putem sa ne justificam, sa ramanem credibili in fata pacientilor care ne cer explicatii??
Si aceasta nu este tot. De ce a devenit obligatorie vaccinarea contra hepatitei B si a meningococului C?
– Hepatita B este o boala care nu se transmite decat prin sange si contact sexual. Vaccinul este deci util la copiii cu cel putin un parinte purtator al virusului. Or, exista o analiza obligatorie pentru viitoarele mame la sfarsitul celui de-al doilea trimestru de sarcina.
Acest vaccin este inutil pentru cel putin 95 % dintre bebelusi. De ce sa-i supunem la riscul, chiar si foarte redus, al unor efecte indezirabile ale vaccinului, daca nu exista niciun avantaj?
Dupa experti, durata de protectie contra virusului hepatitic B ramane nesigura, ea ar fi lunga (>15 ani) : astfel, in prezent niciun rapel nu pare necesar. Deci abia dupa varsta de 15 ani ar trebui sa se vaccineze, si numai aceia care comporta riscuri ca urmare a modului de viata sau a profesiei lor.
In sfarsit, a afirma ca prin vaccinarea contra hepatitei B nu ar aparea vatamari neurologice inainte de 2 ani nu exclude aparitia ulterioara a acestor afectiuni, stiind ca anual avem 25 de cazuri noi de scleroza in placi (700 de copii in total in Franta), incepand cu 6 ani si cu varsta medie de 11-12 ani.
Se impune un studiu epidemiologic riguros pentru a compara cazurile de scleroza in placi la vaccinarea contra DT-Polio trivalent cu cazurile de scleroza in placi de la inceputul distribuirii hexavalentului recomandat. Asteptam acest studiu.
– Infectiile cu meningococ C sunt la risc infinitezimal in mod normal. Vaccinarea nu ar trebui sa fie avuta in vedere decat in caz de risc de epidemie dovedit. In afara acestui caz, intr-o scrisoare deschisa adresata deputatilor, unii confrati medici de familie estimeaza ca: «vaccinarea universala contra meningococului C risca sa provoace mai multe efecte indezirabile grave la bebelusi decat beneficii in populatia generala.»[5]. Noi le impartasim punctul de vedere.
In prezent, sunt cunoscute 27 de patologii bacteriene, 27 de patologii virale, 10 maladii cu paraziti, 2 patologii micobacteriene. Decizia de a vaccina impotriva unora din aceste boli, dar nu si impotriva altora, necesita o dezbatere stiintifica ce nu a avut loc.
Exista o logica in aceste demersuri, dar aceasta nu este de ordin medical, nici stiintific.
Este o «logica» administrativa care le convine autoritatilor, ca sa nu mai spunem de concernele farmaceutice.
Dar aceasta «logica» ne cauzeaza noua, profesionistilor din sanatate, o insecuritate juridica importanta. Supunandu-ne acestei logici, ne punem in dezacord cu legea franceza si cu dreptul international, dupa cum veti putea verifica!!
Neconcordanta dintre obligativitatea vaccinala din legea franceza si dreptul international
In 2005, Unesco a adoptat Declaratia Universala asupra Bioeticii si Drepturilor Omului cu un vot majoritar din 193 tari, dintre care si Franta. Aceasta stipuleaza ca orice interventie medicala preventiva nu trebuie sa fie efectuata decat cu consimtamantul prealabil, liber si informat al persoanei in cauza, bazat pe informatii suficiente.
Evident, nu este cazul vaccinarii obligatorii, care este impusa parintilor sub amenintarea unor sanctiuni penale si a excluderii discriminatorii din colectivitati (excludere din scoli si crese incepand cu 1 iunie 2018). Astfel, copiii cu o stare de sanatate precara ca urmare a chimioterapiei sau copiii cu multiple alergii, care nu pot si nu trebuie sa fie vaccinati, vor fi oare exclusi pentru totdeauna din colectivitati? Nu avem precizari in aceasta privinta.
Pe de alta parte, Declaratia Universala asupra Bioeticii si Drepturilor Omului prevede in articolul 2 ca «interesul exclusiv al stiintei sau al societatii nu trebuie sa primeze». Or, principalul argument formulat in sprijinul obligativitatii vaccinale generalizate este interesul societatii, in numele protectiei persoanelor care nu pot fi vaccinate din ratiuni medicale.
Ne aflam, prin urmare, si aici intr-o contradictie.
In plus, noua obligativitate vacinala contrazice legea din 4 martie 2002 privind dreptul pacientului, care precizeaza ca «niciun act medical si niciun tratament nu poate fi efectuat fara consimtamantul liber si informat al persoanei».
In sfarsit, «Principiul Precautiei», existent in Constitutia Franceza, se opune in mod evident experimentarii la nivelul intregii populatii de nou-nascuti.
Decizia de a vaccina trebuie sa ramana in responsabilitatea fiecarui medic si a fiecarei familii, fara sa li se impuna actiuni care nu tin cont nici de ereditate, nici de predispozitiile noului-nascut, nici de cadrul sau de viata si nici de riscul real de infectie pentru fiecare maladie. Acestea sunt informatii pe care medicul trebuie sa le obtina si este de neconceput ca el sa le ignore: nu se vaccineaza orbeste.
Asa se obisnuieste in cea mai mare parte a tarilor europene, unde copiii nu sunt mai infectati decat in Franta, din moment ce acolo vaccinarea nu este obligatorie.
Nu ar fi mai judicios ca guvernul sa gandeasca in termeni de recomandari si nu de obligatie-sanctiune? Medicii si pacientii lor nu sunt prosti. Este binecunoscut faptul ca responsabilizarea da rezultate mai bune decat culpabilizarea.
Oare ministra sanatatii crede cu adevarat ca va restaura increderea in vaccinuri lasand sa planeze atatea nelinisti pe umerii parintilor si ai profesionistilor din sanatate?
Nu exista consens medical sau cetatenesc asupra celor 11 vaccinuri obligatorii
A avut loc o consultare cetateneasca, insa, contrar a ceea ce afirma astazi autoritatile si cea mai mare parte a mass mediei, aceasta nu s-a pronuntat in favoarea obligatiei vaccinale.
Le Monde Diplomatique din ianuarie 2018 reaminteste ca presedintele acestei consultari cetatenesti privind vaccinurile, colegul Alain Fischer, «nu a notat in declaratia sa publica de interese ca primise in 2013 un premiu de € 100.000 de la Sanofi-Institut Pasteur. In plus, concluziile prezentate de acesta nu reflectau consultarea in punctele majore.»
Profesorii Olivier Saint-Lary si Vincent Renard, presedintele si vicepresedintele Colegiului National al Medicilor din Invatamant (CNGE) au amintit foarte clar acest lucru in Cotidianul Medicului din 27 noiembrie 2017 (p. 15), sub titlul: «Obligativitatea vaccinala: balanta beneficiu-risc pare defavorabila»: «Daca o consultare cetateneasca a avut loc cu adevarat, niciuna din grupele consultate (clienti si profesionisti) nu s-a pronuntat in favoarea acestei obligatii.»
Ne aflam deci in fata unui regres democratic. Acest element ar putea si el sa se intoarca impotriva deciziei Ministerului Sanatatii.
Comitetul de orientare al consultarii cetatenesti asupra vaccinarii a fost dealtfel denuntat de catre fostul secretar general al Conferintei nationale a sanatatii, Thomas Dietrich[6] ca «o veritabila operatiune de propaganda (…)pentru a-i incuraja pe francezi sa se vaccineze»; Dietrich a denuntat absenta transparentei in legatura cu aspecte legate de sanatate.
Conform Asociatiei pentru o informare medicala independenta Formindep, aceasta consultare este «un esec complet», redand «un tablou alarmant al democratiei noastre sanitare».
Problema adjuvantilor, mai ales a aluminiului din vaccinuri, nu este rezolvata
Antigenii prezenti in vaccinuri sunt combinati cu ADJUVANTI care nu sunt fara riscuri[7], destinati stimularii intr-un mod nespecific a sistemului imunitar in formare al bebelusului.
Cel mai utilizat in Franta este hidroxidul de aluminiu
Cand ministra Agnès Buzyn linisteste parintii afirmand ca acest adjuvant este utilizat si suportat bine de 90 ani incoace, ea nu tine cont de cantitatea injectata, nici de efectele secundare, printre care cresterea reactiilor alergice. Aceste efecte secundare nu au fost pana de curand mai deloc raportate, iar efectul lor otravitor era mai mic, deoarece inainte se folosea mai putin aluminiu. Ca sa nu mai spunem ca practica recenta a injectarii intra-musculare a vaccinului il face si mai nociv.
In plus, modificarile considerabile ale mediului nostru (poluare chimica a alimentelor prin erbicide, perturbatori de natura endocrina si, poate, de asemenea, poluarea electromagnetica) ar putea slabi raspunsurile imunitare la vaccinuri, in acelasi timp favorizand penetrarea aluminiului in creierul bebelusilor.
Cand ministra incearca, in mass media, sa inspaimante familiile, se mandreste cu deciziile luate, ii denigreaza pe cei care – fara a fi impotriva vaccinurilor – sunt in favoarea unei administrari a vaccinurilor adaptata la varsta si la starea bebelusilor, pe raspunderea medicului, ea nu adopta o atitudine responsabila.
Nu trebuie ignorat ca:
– Aluminiul a fost eliminat din vaccinurile veterinare ca urmare a aparitiei sarcoamelor (cancere foarte grave), de exemplu la pisici, in locul administrarii vaccinului sau in alte locuri, in sistemul osos, in cartilagii sau muschi. Un studiu italian asupra fibrosarcoamelor la caini la locul injectarii vaccinurilor este foarte clar, mai ales in introducere: «depunerile de aluminiu au fost detectate in 8 fibrosarcoame canine la locul unde probabil fusesera administrate injectiile, precum si in 11 fibrosarcoame postvaccinale feline detectate prin metoda acidului aurintricarboxilic.»[8]
Cerem sa se realizeze fara intarziere cercetari in acest sens la tinerii care sufera de sarcoame, indiferent de localizarea acestora.
– Aluminiul a fost retras din produsele cosmetice deoarece absorbtia transcutanata ar putea creste riscurile de cancer la san. Ca atare animalele si produsele de frumusete sunt “sanctuarizate”. Dar nu si vaccinurile pentru copii, din moment ce aici aluminiul este injectat direct in muschi, ocolind protectiile (bariera intestinala, epiderma).
Cele 11 vaccinuri obligatorii pentru bebelusi contin 3,8 mg. de aluminiu, injectate in muschi, ceea ce depaseste de departe limitele permise pentru adulti.
In ciuda a ceea ce se repeta in numeroase mijloace de informare prost informate, si chiar de catre ministra Buzyn insasi, toxicitatea aluminiului din vaccinuri a fost clar stabilita prin cercetarile prof. Romain Gherardi[9], publicate in reviste stiintifice internationale de cel mai inalt nivel.
De asemenea, echipa profesorului Christopher Exley, specialist in aluminiu cu o vechime de 30 ani, a putut detecta recent prezenta toxica a aluminiului in creierul persoanelor autiste decedate. Unele din aceste persoane aveau abia 14-15 ani. «Aluminiul este intracelular. In neuroni si mai ales in celule care nu sunt neuronale. Este vorba de celulele proinflamatorii. Celule care vin din corp si care traverseaza bariera hematoencefalica, luand aluminiul cu ele.»
Calea de administrare este cruciala, deoarece, luat pe cale digestiva, aluminiul este in mod normal eliminat “la deseuri” si deci fara pericol, ceea ce nu se compara cu injectarea lui pe cale intramusculara, asa cum unii cauta sa ne convinga, deoarece in acest caz aluminiul vaccinal este absorbit si apoi retinut in sistemul imunitar aproape in totalitate.
Hidroxidul de aluminiu din vaccinuri are inconvenientul de a persista foarte mult timp (mai multi ani) in organism. Aceasta biopersistenta cauzeaza:
– miofasciita macrofagica in locul administrarii vaccinului: pe 22 decembrie 2017, o femeie a obtinut despagubiri ca urmare a dezvoltarii unei miofasciite macrofagice dupa vaccinarea cu vaccinul antihepatitic B care contine adjuvanti din aluminiu;
– efecte in alte locuri in organism, precum organele limfoide, creierul, oasele, rinichii etc., cu efecte pe termen lung care nu trebuie ascunse populatiei.
Riscul mortii subite a bebelusului ca urmare a vaccinarii!
Totalitatea vaccinurilor, administrate prea devreme nou-nascutilor, poate declansa un raspuns inflamator puternic, prin eliberarea de proteine speciale fabricate de catre un sistem imunitar agresat, citocinele[10], putand antrena moartea subita a bebelusului.
O corelatie de temporalitate este recunoscuta in anumite cazuri precise.
In SUA, in 2017, o publicatie[11] indica 20.231 de cazuri de complicatii raportate dupa vaccinarea contra hepatitei B, dintre care 51% la copii sub 2 ani, iar 197 cu Sudden Infant Death Syndrome (SIDS), adica morti subite ale bebelusilor. La alti copii, intre 1 luna si 2 ani, s-au observat mai ales vatamari ale sistemului nervos.
Mai demult, o lucrare din Consumer Health (Volumul 22, din 4 aprilie, 1999) a Dr. Viera Scheibner raporta 41 de cazuri de copii morti in primele 21 de zile dupa primul vaccin. Peste trei sferturi din mortile subite erau corelate cu vaccinarea. Dr. Scheibner inregistrase si analizase tulburarile respiratorii la bebelusi inainte si dupa vaccinare. Ea dadea ca referinta cartea sa «Vaccination: The Medical Assault on the Immune System» (Vaccinarea: Atacul medical asupra sistemului imunitar).
In Japonia, in 1975, au fost raportate 37 cazuri de moarte subita asociate cu vaccinurile. Prin urmare, vaccinarile inainte de varsta de doi ani au fost oprite de catre guvernul japonez intre 1975 si 1988. Cazurile de decese subite au disparut, pana cand s-a reluat libertatea de vaccinare intre varstele de 3 luni si 48 de luni, dupa care numarul de morti subite a reinceput sa creasca.
In 1982, in revista Neurology, William C. Torch, pediatru neurolog, publica «Diphtheria-pertussis-tetanus (DPT) immunization: a potential cause of the Sudden Infant Death Syndrome (SIDS)» (Imunizarea cu vaccinul DTP: o potentiala cauza a Sindromului Mortii Subite a Bebelusului)[12]. Din 200 de cazuri luate la intamplare, el raporteaza 70 de cazuri de moarte subita a bebelusului, dintre care doua treimi fusesera vaccinati intr-o perioada de trei saptamani inainte de deces. El a observat de asemenea o crestere a numarului de cazuri cand se lua in calcul o perioada mai lunga dupa vaccinare.
Evident, toate aceste cercetari au fost atacate puternic si agresiv. Dar nu putem nega relatia temporala intre vaccinarea precoce si moartea subita. Asadar, acest risc nu poate fi trecut sub tacere. Trebuie sa fiti informati, astfel incat sa cunoasteti exact posibilele pericole ale acestor 11 vaccinuri injectate bebelusilor inainte de varsta de 2 ani.
Consideram ca este indispensabil ca aceste informatii sa va fie aduse la cunostinta.
In 2017, un numar de medici indieni raporteaza printre mortile subite dupa vaccinarea hexavalenta (primele 6 din cele 11 vaccinuri astazi obligatorii) 93,3% decese in randul bebelusilor mai mici de un an in primele 10 zile dupa vaccinare, cu o concentrare in primele 3 zile, si 7% in urmatoarele 10 zile.
La copiii de peste un an, 83% din decese au fost inregistrate in primele 10 zile si 17% dupa a zecea zi.[13] Publicatia prezinta raportul confidential (n°19) furnizat autoritatilor europene (EMA, European Medical Agency) de firma GlaxoSmithKline (GSK) pe acest subiect. Colegii indieni cer autoritatilor din sistemul medical din tara lor sa-si revizuiasca increderea in afirmatiile facute de EMA.
Iata de ce numai medicul, pe propria raspundere, ar trebui sa aiba autoritatea de a recomanda , avand increderea familiilor, un vaccin sau altul pentru bebelusi, copii sau adulti, in functie de starea lor de sanatate si de nevoile lor de protectie, in functie de mediul lor si de modul lor de viata.
Pentru o recunoastere reala a complicatiilor asociate vaccinarii
Marea reticenta a familiilor fata de cele 11 vaccinuri obligatorii se explica de asemenea prin ignorarea oficiala a complicatiilor legate de vaccinuri, mai numeroase si mai grave decat o afirma autoritatile din sanatate. Cazurile de autism[14], de fibromialgie, de oboseala cronica, de narcolepsie si de alte patologii autoimune puse de catre pacienti pe seama vaccinarilor raman prea numeroase[15] pentru a fi date la o parte definitiv.
Intr-adevar, dupa profesorul Daniel Floret, presedinte al Comitetului Tehnic al Vaccinarii, «este in mod general admis ca 1 pana la 10 % din efectele secundare grave asociate cu medicamentele fac obiectul unei declaratii catre centrele regionale de farmacovigilenta»[16], ceea ce inseamna ca zdrobitoarea majoritate a acestor cazuri nu este analizata.
In special, nu s-a demonstrat ca nu se va stabili niciodata o legatura cu vaccinarea, mai ales pentru cazurile de cancer observate la copii si la tineri, precum sarcoamele, cancere foarte grave, care au fost asociate cu aluminiul la animale, in diferite parti ale corpului, dar care raman, la copii si la tineri, fara cauze recunoscute, cu exceptia „imunodeprimarii majore”.
Confruntati cu aceste riscuri foarte reale, increderea nu va fi restaurata decat propunandu-se cele mai bune vaccinurinecesare, injectate separat in functie de varsta copilului, testate ca si medicamentele obisnuite, si care sa nu mai contina adjuvanti nocivi.
Un mare NU pripelii
Pana in prezent, autoritatile franceze se fac ca nu aud si nu-i asculta nici pe cetatenii care isi spun parerea, ei fiind imediat catalogati drept “complotisti” si “anti”, dar nici pe profesionistii din sanatate, care sunt ingrijorati. Cei care indraznesc sa ia parte la dezbatere sunt prea putini si deci foarte usor etichetati drept «antivaccinisti». Aceasta ostracizare este aplicata de toti cei care vor sa impuna vaccinarile in mare graba, fara sa studieze in detaliu consecintele posibile.
Aceasta nu corespunde absolut deloc pozitiei noastre, care este prudenta, fundamentata stiintific si medical, si care reuneste concluziile a numerosi experti independenti de producatorii de vaccinuri.
Astazi, decizia pripita a guvernului de a impune cele unsprezece vaccinuri obligatorii pune intreaga profesie medicala intr-o pozitie mai mult decat inconfortabila.
Inainte de a se produce primele consecinte ale aplicarii legii, va invitam sa semnati acest APEL LA RATIUNE pentru a putea pune intrebari si a solicita o dezbatere deschisa despre bazele medicale si stiintifice ale vaccinarii.
Ne aflam in democratie, iar forta numarului este indispensabila pentru a intretine dezbaterea si a impiedica inchiderea intr-o politica de constrangere, autoritara si oarba, ale carei daune colaterale sunt cunoscute dinainte.
Astazi, suntem asigurati ca totul va fi bine. Scandalurile recente cu Médiator si alte medicamente, in care numerosi medici au fost incriminati, dovedesc ca asigurarile autoritatilor sunt iluzorii.
Ele nu sunt, in orice caz, in concordanta cu juramantul lui Hipocrate si cu principiul responsabilitatii medicului.
De aceea va invitam sa semnati Apelul nostru la Ratiune si sa transmiteti acest mesaj tuturor medicilor pe care ii cunoasteti.
Inca o data, nu este vorba in niciun caz de a ne opune principiului vaccinarii, ci, din contra, de a-l reafirma in fata unei politici riscante care nu poate decat sa conduca la sporirea indoielilor in mintile oamenilor!!!
Conform Vaccine Confidence Project («Proiectul privind increderea in vaccinuri»), ale carui rezultate au fost publicate in EBioMedicine in septembrie 2016, 41% dintre francezii intervievati considera ca vaccinurile nu sunt sigure, un record mondial, in ciuda unei intense propagande pro-vaccinare.
Fenomenul nu mai poate fi ignorat. El depaseste cu mult cercul militantilor antivaccin, care ramane foarte marginal si cu care prea frecvent se incearca sa fim asociati, fara cel mai mic discernamant.
Pentru a restaura increderea, sa cerem guvernului dialog, transparenta, o dezbatere stiintifica adevarata bazata pe dovezi medicale, pentru o decizie cu adevarat conforma cu binele fiecaruia.
In concluzie, solicitam ca autoritatile din sistemul medical sa se angajeze formal si oficial in urmatoarele 5 puncte:
– Nici un vaccin obligatoriu inainte de varsta de 2 ani a unui copil, cu exceptia unei necesitati justificate si recomandate de medicul responsabil.
– Luarea in calcul a protectiei anticorpilor din laptele maternal, astfel incat un numar maxim de copii sa poate beneficia de aceasta protectie (iar aceasta in functie de libera alegere a mamei), conform recomandarilor OMS.
– Supunerea imperativa a vaccinurilor la teste adaptate, inspirate din testele la care sunt supuse medicamentele pentru a obtine autorizatia de punere pe piata.
– Eliminarea vaccinarii antihepatitice B a nou-nascutilor, care este inutila dupa a 6-a saptamana de viata.
– Dezvoltarea de adjuvanti netoxici pentru vaccinuri, precum fosfatul de calciu, care este inofensiv, intrucat dovezile stiintifice absolut sigure ale toxicitatii aluminiului sunt deja stabilite.
Numai cu acest pret va putea fi restabilita in tara noastra increderea in vaccinuri.
Nu ezitati sa distribuiti acest APEL LA RATIUNE tuturor persoanelor din sistemul medical pe care le cunoasteti. Ei insisi trebuie protejati pentru a putea ramane in serviciul pacientilor lor.
Cu multumiri,
Prof. Luc Montagnier
(Premiul Nobel in medicina pentru descoperirea HIV)
Pr Henri Joyeux
(Premiul International de Cancerologie pentru activitatea sa in nutritie)
alaturi de CATEVA MII DE PROFESORI SI DOCTORI IN MEDICINA (Semnaturile Apelului: )
Sursa apelului original aici
Cunoasterea este putere!
Lion Mentor Association
Notele de subsol:
[1] Concentrations of granulocyte colony-stimulationg factor in human milk after in vitro simulations of digestion. DA Calhoun, M Lunoe, Y Du, SL Staba, RD Christensen. Pediatr Res 1999 ; 46(6) : 767-71.
– Breastfeeding provides passive and likely long-lasting active immunity. LA Hanson. Ann All Asthma Immunol 1998 ; 81(6) : 523-33.
[2] Curtea de Justitie a Uniunii Europene, procesul C-621/15, « N. W. e. a. contra Sanofi Pasteur MSD SNC e. a. », hotararea din 21 iun. 2017.
[3] Pneumococ, 91 % ; hepatita B, 88 % ; ROR, 78 %, meningococ C, 70 %.
[4] Diphtérie-tétanos, poliomyélite, coqueluche
[5] Scrisoare deschisa deputatilor francezi aici.
[6] Thomas Dietrich, Démocratie en santé, Les illusions perdues, contributie la raportul de inspectie generala a afacerilor sociale asupra pilotajelor in legatura cu democratia in sanatate in cadrul ministerului de afaceri sociale si de sanatate, 19 feb. 2016.
[7] Aluminium in brain tissue in autism – Matthew Molda, Dorcas Umarb, Andrew Kingc, Christopher Exleya – Journal of Trace Elements in Medecine and Biology
– Non-linear dose-response of aluminium hydroxide adjuvant particles : Selective low dose neurotoxicity – Crépeaux Gu. & all – Toxicology jan.2017 Vol: 375, Page: 48-57
[8] Vascellari M, Melchiotti E, Bozza MA, Mutinelli F. Fibrosarcomas at presumedsites of injection in dogs: characteristics and comparison with non-vaccinationsite fibrosarcomas and feline post-vaccinal fibrosarcomas. J Vet Med A Physiol Pathol Clin Med. 2003 Aug; 50(6):286-91.
[9] Cercetari la nivel international explicate cu toate referintele stiintifice in cartea sa Toxic Story, Ed. Actes-Sud 2017.
[10] Se vorbeste de… furtuna citokinika!
[11] Safety of currently licensed hepatitis B surface antigen vaccines in the United States, Vaccine Adverse Event Reporting System (VAERS), 2005-2015. Haber P1, Moro PL2, Ng C2, Lewis PW2, Hibbs B2, Schillie SF3, Nelson NP3, Li R2, Stewart B4, Cano MV2. Vaccine. 2017 Dec 11. pii: S0264-410X(17)31722-X. doi: 10.1016/j.vaccine.2017.11.079. [Epub ahead of print]
[12] American Academy of Neurology, 34th Annual Meeting, Apr 25-May 1, 1982. Neurology 32(4):pt.2).
[13] Infanrix hexa and sudden death: a review of the periodic safety update reports submitted to the European Medicines Agency- Jacob Puliyel, C Sathyamala Indian Journal of Medical Ethics DOI: 10.20529/IJME.2017.079
[14] Aluminium in brain tissue in autism, Christopher Exley, Andrew King, Matthew Mold et Dorcas Umar, Journal of Trace Elements in Medicine and Biology, vol. 46, Elsevier, Amsterdam, mars 2018 (online din le 26 novembre 2017).
[15] A se vedea, de exemplu, recent in presa aici.
[16] Cum se face pedagogie in jurul unui vaccin? Actualitate si dosar in sanatatea publica, Daniel Floret, n°71, Haut Conseil de la Santé Publique, Paris, juin 2010
