Cred că lumea naşterii se schimbă. Chiar acum în timp ce scriu aceste rânduri se fac paşi mici, dar siguri, către o altfel de viziune asupra naşterii. O naştere mai conştientă şi mai asumată, fără teamă şi fără intervenţii inutile.
Lumea naşterii se schimbă cu fiecare femeie care:
- învaţă să îşi cunoască propriul corp şi să îi descopere propriile capacităţi
- învaţă să se asculte
- învaţă să se conecteze la puterea ei interioară
- învaţă să se conecteze profund cu copilul ei
- învaţă să îşi asculte pruncul ce îi creşte în pântece
- este conştientă că o alimentaţie corectă contează
- este conştientă că postura corectă în sarcină poate facilita poziţionarea bebeluşului şi favoriza o naştere uşoară
- este conştientă de puterea gândurilor cu care se hrăneşte zilnic
- ştie că pregătirea pentru venirea unui bebeluş pe lume începe mult înainte de a rămâne însărcinată
- este conştientă că naşterea este a ei şi a nimănui altcuiva
- învaţă să respire corect
- învaţă să se relaxeze profund
- înţelege că rolul tatălui la naştere este unul esenţial
- înţelege că naştere este foarte asemănătoare cu a face dragoste: corpul secretă acelaş tip de hormoni, iar în ambele cazuri este nevoie de intimitate, linişte şi siguranţă
- ştie că pentru a putea alege trebuie să ştie care sunt opţiunile pe care le are
- înţelege că nu este suficient să îţi doreşti o naştere naturală şi că dacă vrei să ai într-adevăr parte de ea va trebui să te pregăteşti temeinic
- învaţă că nu este suficient să fii spectator pasiv la un curs prenatal, să asculţi şi să iei notiţe, ci că va trebui să integrezi şi să exersezi zilnic tot ceea ce te ajută să te pregăteşti pentru marele moment, pentru că educatorul prenatal îţi da instrumentele necesare dar “munca” (travaliul/naşterea) tot tu va trebui să o faci
- descoperă care îi sunt drepturile ca şi client al sistemului naţional sanitar
- învaţă cum să îşi ceară aceste drepturi mereu zâmbitoare dar determinată
- nu ia o decizie înainte de a se informa şi de a pune întrebările necesare pentru a fi sigură de ceea ce face
- nu acceptă faptul că epiziotomia este o intervenţie chirurgica de rutină
- nu acceptă să îi fie grăbit travaliul fără un motiv întemeiat, cerând răbdare,calm, linişte şi intimitate
- încearcă măcar să îşi aducă medicul pe un tărâm comun în care ambii să se simtă comfortabil şi în siguranţă: ea să se simtă înţeleasă, el să nu se simtă “supus” clientei
- dacă vede că nu are cu cine dialoga nu ezită să îşi schimbe medicul ginecolog
- se gândeşte, măcar o clipă, să parcurgă drumul sarcinii împreună cu o moaşă licenţiată
- ştie că, deşi va avea pe cineva profesionist lângă ea, nimeni nu va naşte în locul ei
- înţelege suferinţa celorlalte mămici care nu au reuşit ce şi-au propus
- este dispusă să ofere o mâna acolo unde aude un strigăt de ajutor, uneori înnecat în suferinţa nereuşitei
- înţelege că uneori deciziile pe care le-a luat au fost influenţate de societatea în care trăim şi de faptul că în timp am fost îndepărtate de la adevărata noastră esenţă
- a învaţăt ceva chiar şi dintr-o experienţă diferită decât cea pe care şi-o dorise. La următoarele naşteri va fi mai informată şi va avea mai mult curaj în realizarea paşilor necesari înfăptuirii dorinţei proprii rămânând totodată deschisă la ceea ce viaţa îi va oferi în acele momente
- nu se mulţumeşte să “iasă cu viaţă” din experienţa naşterii. Până la urmă urmei intrăm sănătoşi (mami şi bebe) în spital, de ce ar trebui să avem ca singur obiectiv ieşirea cu viaţă din procesul naşterii?
- Este un eveniment care ne marchează viaţa atât nouă cât şi pruncului care vine pe lume. Este ÎNCEPUTUL!
Lumea naşterii se schimbă chiar acum cu fiecare cadru medical care înţelege că mama ştie să nască, iar bebeluşul ştie cum să vină pe lume.
Cu fiecare copil care beneficiază de o venire pe lume blândă, respectată şi acceptată. Cu fiecare copil care va fi primit cu iubire, în penumbră şi în linişte, cu braţe calde şi primitoare, cu zâmbete pe buze şi bucurie în inimi.
Se schimbă acum cu fiecare cadru medical dispus să îşi asculte clienta, să o susţină şi să îi dea timpul necesar ei şi bebeluşului pentru a înfăptui minunea. Cu fiecare cadru medical care respectă timpii mamei şi ai copilului – acceptând aşteptări lungi, faze de platou sau dilatări lente ale cervixului.
Se schimbă cu fiecare medic ginecolog care lasă moașa licenţiată să asiste mămica, el fiind dispus să intervină doar în caz de reală necesitate. Cu fiecare medic care înţelege că nu este un joc de orgolii, ci o acceptare a rolului fiecăruia.
Se schimbă cu fiecare moaşă cu dăruire care ştie că rolul ei este fundamental: trebuie să însoţească perechea de părinţi pe tot parcursul sarcinii fără a dirija, impune sau comanda ci doar fiindu-le aproape şi oferindu-le informaţiile utile pentru acel moment.
Nu este un concurs despre când şi cum hotărăşte fiecare să se cunoască şi să decidă în cunoştinţă de cauză pentru sănătatea propriei familii.
Fiecare are propriul ritm şi pentru fiecare vine un moment de schimbare, de conştientizare şi de asumare a propiilor decizii. Când nu mai decidem doar pentru noi, lucrurile capătă o altă nuanţă, iar deciziile în ceea ce îi privesc pe copiii noştri se iau cu mult înainte de a vedea cele două linii pe un test de sarcină.
Suntem responsabili de vieţile noastre, de sarcinile noastre şi în consecinţă de naşterile copiilor noştri. Schimbarea se produce prin fiecare dintre noi.
Cunoașterea este putere!
Simona Petroaie
2015 Lion Mentor Association
