Scurt și la obiect:
Vaccinurile produc leziuni severe ale inimii persoanelor mai tinere al căror risc de a muri din cauza COVID este insignifiant! Trebuie știut faptul că fiecare doză de vaccin provoacă daune timp de 15 luni -și pe măsură ce trece timpul, mai mult ca sigur că această perioadă se va prelungi, pentru că aceste vaccinuri nu au trecut încă proba timpului,- explicația fiind foarte cunoscută în acest moment, organismul vaccinat produce continuu proteina spike!
Proteina spike este responsabilă pentru problemele cardiace și vasculare legate de COVID-19 și are același efect atunci când este produsă de propriile celule. Provoacă cheaguri de sânge, miocardită și pericardită, accidente vasculare cerebrale, atacuri de cord și leziuni neurologice, pentru a menționa doar câteva.
Semnalul de alarmă este foarte clar, 19.249 de decese au fost totuși raportate la Sistemul de Raportare a Efectelor Adverse ale Vaccinurilor din S.U.A. (VAERS) începând cu 19 noiembrie 2021. De-a lungul istoriei, medicamentele și vaccinurile care au provocat maxim 50 de decese au fost scoase de pe piață! Nu însă și vaccinurile anti-covid! Copiii cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani au riscul de cinci ori mai mare să fie spitalizați cu miocardită indusă de vaccinul anti COVID-19 decât să fie internați cu COVID-19!
Videoclipul de mai sus îl prezintă pe dr. Peter McCullough, cardiolog, internist, epidemiolog și editor a două reviste peer-review, care are multe apariții în mass-media și s-a aflat în prima linie medicală luptând pentru tratamentul precoce al COVID. Totodată, McCullough este foarte vocal despre potențialele pericole ale vaccinurilor contra COVID și despre lipsa necesității acestora.
FDA (Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente), de exemplu, nu are puterea de a spune medicilor ce să facă sau cum să trateze pacienții. National Institutes of Health este o organizație guvernamentală de cercetare și nu le poate spune medicilor cum să trateze pacienții. Aidoma pentru Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA, care este o organizație de analiză epidemiologică. Este sarcina medicilor practicieni să identifice protocoalele de tratament adecvate și eficiente, adică este exact ceea ce face Dr. McCullough încă de la începutul acestei pandemii.
În august 2020, lucrarea de referință a lui McCullough „Baza fiziologică și justificarea tratamentului precoce în ambulatoriu al infecției cu SARS-CoV-2” a fost publicată în Jurnalul American de Medicină.[1] O lucrare de continuare, „Multifaceted Highly Targeted Sequential Multidrog Treatment of Early Ambulatory High-Risk SARS-CoV-2 Infection (COVID-19)” a fost publicată în Reviews in Cardiovascular Medicine în decembrie 2020.[2] A devenit baza pentru un ghid de tratament la domiciliu.
Vaccinurile anti COVID sunt periculoase și ineficiente
Când vine vorba de vaccinurile anti COVID, McCullough citează studii care arată că cei cu cel mai mare risc de a muri din cauza COVID-19 au, de asemenea, cel mai mare risc de a muri din cauza injectării cu vaccinul anti COVID -19.
O serie de reacții adverse sunt raportate în număr mare și foarte aproape de momentul injectării, care validează suspiciunea că vaccinurile sunt cauza. Datele din SUA sunt, de asemenea, în concordanță cu datele din alte țări, cum ar fi sistemul Yellow Card din Regatul Unit.
În ciuda acestui fapt, nu a fost efectuată nicio evaluare a siguranței pentru a elimina factorii de risc și altele asemenea. „Suntem de aproape un an în acest program și nu a existat nicio încercare de atenuare a riscurilor”, spune McCullough. În același timp, au existat încercări grosolane de a-i constrânge pe americani să se vaccineze – totul, de la bere gratuită sau un dans gratuit în tur, la loterie de milioane de dolari și burse plătite pentru universitățile de stat.
Astfel de atracții reprezintă o încălcare de netăgăduit a eticii cercetării, care interzice cu strictețe orice fel de constrângere asupra subiecților umani. După cum s-a bănuit și prezis, de îndată ce mita a încetat să funcționeze, oficialii guvernamentali au început să vorbească despre mandatele de vaccinare.
Președintele Biden a declarat în mod infam că răbdarea lui cu „ezitarea la vaccin” „se uzează”. Insinuarea a fost că, dacă oamenii nu primesc vaccinul, s-ar confrunta cu repercusiuni grave, iar acum vedem aceste repercusiuni acționând zi de zi, pe măsură ce oamenii sunt concediați și alungați din școală pentru că au refuzat vaccinul. „Faptul că nu există un raport de siguranță, nu îți spun dacă iei cel mai bun vaccin, faptul că este într-un fel distorsionat legat de capacitatea ta de a lucra și de a merge la școală, că încălcăm Codul de la Nürnberg, încălcând declarația de la Helsinki — pur și simplu nu se adună. Nu arată bine pentru cei care promovează vaccinul”, spune McCullough.
Adăugați la toate acestea descoperirea clară că vaccinurile oferă doar protecție limitată pentru o perioadă foarte scurtă de timp – în cel mai bun caz șase luni. Potrivit lui McCullough, există mai mult de 20 de studii care arată că eficacitatea scade la 0 după șase luni. De asemenea, au avut o eficacitate foarte limitată împotriva variantei Delta, care a fost tulpina predominantă câteva luni.
De ce Boosterul este un pericol pentru sănătate
Am afirmat adesea că, după toate probabilitățile, riscul de a avea efecte secundare crește cu fiecare vaccin suplimentar. McCullough citează studii care arată că organismul tău va produce proteina toxică SARS-CoV-2 timp de cel puțin 15 luni.
Dacă corpul tău încă produce proteina spike – care este ceea ce cauzează cheaguri de sânge și daune cardiovasculare – și faci un nou vaccin, suplimentar, adică boosterul, la fiecare șase luni, va veni un moment în care corpul tău pur și simplu nu va mai putea rezista daunelor cauzate de toate proteinele spike produse.
De asemenea, luați în considerare acest lucru: deși obțineți o “protecție” de cel mult șase luni de la orice vaccin, fiecare injecție va provoca daune timp de 15 luni. Dacă continuăm administrarea acestor amplificatoare “boostere”, în cele din urmă, va fi imposibil organismului să elimine vreodată proteina spike.
În timp ce proteina spike este partea virusului aleasă ca antigen, partea care declanșează un răspuns imun, este totodată și partea virusului care provoacă cea mai gravă boală. Proteina spike este responsabilă pentru problemele cardiace și vasculare legate de COVID-19 și are același efect atunci când este produsă de propriile celule. Provoacă cheaguri de sânge, miocardită și pericardită, accidente vasculare cerebrale, atacuri de cord și leziuni neurologice, pentru a numi doar câteva. După cum a menționat McCullough, proteina spike a acestui virus a fost concepută genetic pentru a fi mai periculoasă pentru oameni decât orice coronavirus anterior și asta este ceea ce vaccinurile anti COVID programează celulele tale să producă. „Sunt extrem de nesigure pentru uz uman”, spune McCullough.
Miocardita va fi probabil răspândită
El continuă să discute despre cercetările din 2017,[4] care au arătat că miocardita la copii și tineri apare cu o rată de patru cazuri pe milion pe an. Presupunând că există 60 de milioane de copii americani, rata de fond pentru miocardită ar fi de 240 de cazuri pe an. Câte cazuri de miocardită au fost raportate la VAERS după injectarea cu COVID până acum? 14.428 din 19 noiembrie 2021.[5] „Medicii nu au văzut niciodată atât de multe cazuri de miocardită”, spune McCullough, citând cercetări care arată că printre copiii cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani, 87% sunt internați în spital după ce au primit vaccinul. „Atât de periculos este”, spune el. „Este frecvent și este grav.”
Cu toate acestea, FDA susține că miocardita după vaccinarea COVID este „rară și ușoară”. Acum primim și rapoarte de cazuri fatale de miocardită la adulți în vârstă de 30 și 40 de ani. „Miocardita în acest moment arată ca un dezastru necalificat”, spune McCullough, atât pentru tineri, cât și pentru adulți.
Din nefericire, copiii nu obțin nici un beneficiu din vaccinuri, așa că este tot un risc și niciun beneficiu pentru ei. McCullough subliniază că nu au fost înregistrate focare școlare și nicio transmitere de la copil la profesor. El estimează că 80% dintre copiii de vârstă școlară sunt deja imuni, ceea ce ar explica acest lucru.
Și să nu uităm, dacă faci vaccinul anti COVID, riști 100% să fii expus la orice risc asociat cu acea vaccinare. Pe de altă parte, dacă refuzi vaccinul, riscul de 100% să faci COVID-19 dispare, cu atât mai puțin să mori din cauza asta. Ai o șansă de mai puțin de 1% să fiți expus la SARS-CoV-2 și să te îmbolnăvești.
După cum a menționat McCullough, ratele de COVID sunt mai mari acum în zonele cele mai vaccinate decât erau înainte de lansarea vaccinului. Și asta ne spune că vaccinul nu funcționează și că nu merită riscul!
El citează cercetări[6] publicate la 30 septembrie 2021 în Jurnalul European de Epidemiologie, care nu au găsit nicio relație între reducerea cazurilor de COVID-19 și nivelurile de vaccinare din 68 de țări din întreaga lume și 2.947 de județe din SUA. Din contra, „[L] Țările cu un procent mare de populație complet vaccinată au mult mai multe cazuri de COVID-19 la 1 milion de oameni.” Islanda și Portugalia, de exemplu, unde mai mult de 75% din populație este complet vaccinată, au avut mai multe cazuri de COVID-19 la 1 milion de oameni decât Vietnam și Africa de Sud, unde doar aproximativ 10% din populație este complet vaccinată.[8]
„Nu… pare să nu existe nicio dovadă clară că numărul cazurilor de COVID-19 scade semnificatif în rândul populației complet vaccinată”, au scris autorii.[9] În mod remarcabil, din cele cinci județe din SUA cu cele mai mari rate de vaccinare – variind de la 84,3% la 99,9% complet vaccinate – patru dintre ele se află pe lista statelor cu „transmitere ridicată” a CDC, SUA. Între timp, 26,3% din cele 57 de state cu „transmitere scăzută” au rate de vaccinare sub 20%.
Studiul a luat în considerare chiar și perioada de timp de o lună, imediat după vaccinare, care ar putea apărea printre cei complet vaccinați, deoarece se spune că este nevoie de două săptămâni după doza finală pentru ca „imunitate deplină” să apară. Cu toate acestea, „nu a fost observată nicio asociere vizibilă între cazurile de COVID-19 și nivelurile de vaccinare completă”[10}.
Ratele de spitalizare pentru persoanele infectate cu COVID au crescut, de asemenea, de la 0,01% în ianuarie 2021 la 9% în mai 2021, iar rata deceselor cu COVID a crescut de la zero la sută la 15,1% în același interval de timp.[11] Pe scurt, situația se înrăutățește pe măsură ce crește numărul dozelor de vaccin în rândul vaccinaților.
Dobândirea imunității în mod natural este într-adevăr singura cale rațională de urmat. Dar, din nou, dozele de vaccin anti COVID nu sunt despre protejarea sănătății publice, pentru că nimic nu are sens dacă privești din punct de vedere medical. Este vorba despre introducerea unui sistem de control socio-economic prin pașapoartele de vaccinare, despre care însă McCullough nu discută în acest interviu.
Imunitatea naturală este „infinit mai bună” decât imunitatea dobândită prin vaccinare
Potrivit lui McCullough, „imunitatea naturală este infinit mai bună decât imunitatea din vaccin”, iar studiile au demonstrat acest lucru în repetate rânduri. Motivul pentru care imunitatea naturală este superioară imunității induse de vaccin este că virusurile conțin cinci proteine diferite.
Injectarea COVID induce anticorpi împotriva doar uneia dintre aceste proteine, proteina spike, și nicio imunitate a celulelor T. Când sunteți infectat cu întregul virus, dezvoltați anticorpi împotriva tuturor părților virusului, inclusiv celulele T de memorie.
Acest lucru înseamnă, de asemenea, că imunitatea naturală oferă o protecție mai bună împotriva variantelor, deoarece recunoaște mai multe părți ale virusului. Dacă există alternanțe semnificative la proteina spike, ca și în cazul variantei Delta, imunitatea indusă de vaccin poate fi evitată. Nu este așa cu imunitatea naturală, deoarece celelalte proteine sunt încă recunoscute și atacate.
Câteva exemple de publicații academice care au investigat imunitatea naturală în ceea ce privește infecția cu SARS-CoV-2.12]
Science Immunology October 2020[13] a constatat că „anticorpii țintiți de RBD sunt markeri excelenți ai infecțiilor anterioare și recente, că măsurătorile diferențiale ale izotipului pot ajuta la distingerea între infecțiile recente și cele mai vechi și că răspunsurile IgG persistă în primele câteva luni după infecție și sunt foarte corelate cu anticorpii neutralizanți.”
BMJ ianuarie 2021[14] a concluzionat că „ În Regatul Unit, din 11.000 de lucrători din domeniul sănătății care au făcut Covid în timpul primului val al pandemiei între martie și aprilie 2020, niciunul nu a avut simptome la reinfecția din al doilea val între octombrie și noiembrie 2020.”
Science February 2021[15] a raportat că „O memorie imunitară substanțială este generată după COVID-19, implicând toate cele cinci tipuri majore de memorie imunitară [anticorpi, celule B de memorie, celule T CD8+ de memorie și celule T CD4+ de memorie].
Aproximativ 95% dintre subiecți și-au păstrat memoria imunitară până la aproximativ 6 luni după infecție. Titrurile de anticorpi circulanți nu au fost predictive pentru memoria celulelor T. Astfel, testele serologice simple pentru anticorpii SARS-CoV-2 nu reflectă bogăția și durabilitatea memoriei imune la SARS-CoV-2.” Un studiu pe 2.800 de persoane nu a găsit nicio reinfectie simptomatică pe o durată de 118 zile, iar un alt studiu pe 1.246 de persoane nu a observat reinfecții simptomatice pe parcursul a 6 luni.
Un studiu din februarie 2021 postat pe serverul de prepublicare medRxiv[16] a concluzionat că „Infecția naturală pare să obțină o protecție puternică împotriva reinfectării cu o eficacitate de ~95% timp de cel puțin șapte luni”.
Un alt studiu, din aprilie 2021 postat pe medRxiv[17], a raportat „că nivelul general estimat de protecție împotriva infecției anterioare cu SARS-CoV-2 pentru infectările raportate este de 94,8%; spitalizare 94,1%; iar boli severe 96,4%. Astfel că, aceste rezultate pun la îndoială necesitatea vaccinării persoanelor infectate anterior.”
Un alt studiu din aprilie 2021 postat pe serverul de pretipărire BioRxiv[18] a concluzionat că „în urma unui caz tipic de COVID-19 uşor, celulele T CD8+ specifice SARS-CoV-2 nu numai că persistă, dar se diferenţiază continuu într-un mod coordonat până la convalescenţă, într-o stare caracteristică memoriei de lungă durată, care se auto-înnoiește.”
Un raport din mai 2020 din revista Immunity[19] a confirmat că anticorpii neutralizanți specifici SARS-CoV-2 sunt detectați la subiecții convalescenți COVID-19, precum și răspunsurile imune celulare. Aici, au descoperit că titrurile de anticorpi neutralizanți se corelează cu numărul de celule T specifice virusului.
Un articol din Nature din mai 2021[20] a constatat că infecția cu SARS-CoV-2 induce celule plasmatice cu viață lungă din măduva osoasă, care sunt o sursă crucială de anticorpi de protecție. Chiar și după o infecție ușoară, anticorpii anti-SARS-CoV-2 proteic au fost detectabili după 11 luni după infecție.
Un studiu din mai 2021 în E Clinical Medicine[21] a constatat că „detecția anticorpilor este posibilă timp de aproape un an după infectarea naturală cu COVID-19”. Potrivit autorilor, „Pe baza dovezilor actuale, emitem ipoteza că anticorpii atât la proteinele S, cât și la proteinele N după infecția naturală pot persista mai mult decât se credea anterior, oferind astfel dovezi ale durabilității care pot influența planificarea post-pandemie”.
Datele Cure-Hub[22] confirmă că, deși vaccinurile cu COVID-19 pot genera niveluri de anticorpi mai mari decât infecția naturală, aceasta nu înseamnă că imunitatea indusă de vaccin este mai protectoare. Important este că imunitatea naturală conferă o protecție mult mai largă, deoarece corpul tău recunoaște toate cele cinci proteine ale virusului și nu doar una. Odată cu vaccinul COVID, corpul tău recunoaște doar una dintre aceste proteine, și anume, proteina spike.
Un articol Nature din iunie 2021[23] subliniază că „între șase și 12 luni de la infecție, concentrația de anticorpi neutralizanți rămâne neschimbată. Deasemenea arată că reacția imună acută se extinde chiar și peste șase luni după o analiză a celulelor B cu memorie specifice SARS-CoV-2 din sângele persoanelor convalescente pe parcursul anului. Aceste celule B de memorie îmbunătățesc continuu reactivitatea anticorpilor lor specifici SARS-CoV-2 printr-un proces cunoscut sub numele de hipermutație somatică. Vestea bună este că dovezile de până acum prezic că infecția cu SARS-CoV-2 induce imunitate pe termen lung la majoritatea persoanelor.”
Reinfecția este foarte rară
McCullough subliniază de asemenea, că nu este nevoie să vă faceți griji cu privire la reinfecție dacă ați avut deja COVID o dată. Adevărul este că, în timp ce cazurile inovatoare continuă în rândul celor care au primit una sau mai multe vaccinuri anti COVID-19, este extrem de rar să obțineți COVID-19 după ce v-ați recuperat de la infecție. Cât de rar? Cercetătorii din Irlanda au efectuat o analiză sistematică incluzând 615.777 de persoane care și-au revenit după COVID-19, cu o durată maximă de urmărire de peste 10 luni.[24]
„Reinfecția a fost un eveniment neobișnuit”, au observat ei, „fără niciun studiu care să raporteze o creștere a riscului de reinfecție în timp”. Rata absolută de reinfectare a variat de la 0% la 1,1%, în timp ce rata mediană de reinfectare a fost de doar 0,27%.[25][26][27]
Un alt studiu a dezvăluit rezultate la fel de liniștitoare. A urmărit 43.044 de persoane pozitive la anticorpi SARS-CoV-2 timp de până la 35 de săptămâni și doar 0,7% au fost reinfectate. Când a fost aplicată secvențierea genomului pentru a estima riscul de reinfecție la nivel de populație, riscul a fost estimat la 0,1%.[28]
Nu a existat niciun indiciu de scădere a imunității pe parcursul a șapte luni de studiu, spre deosebire de vaccinul anti COVID-19, care i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că „Reinfecția este rară. Infecția naturală pare să obțină o protecție puternică împotriva reinfectării cu o eficacitate >90% timp de cel puțin șapte luni.”[29] „Este unul și gata”, spune McCullough. Dacă l-ai avut o dată, nu te vei reinfecta. De asemenea, McCullough sfătuiește să nu folosiți testarea PCR după ce ați confirmat COVID-19 o dată, deoarece orice teste pozitive ulterioare vor fi doar fals pozitive!
Opțiuni de tratament precoce
În încheiere, dacă faceți COVID-19, știți că există mai multe opțiuni de tratament timpuriu foarte eficiente, iar tratamentul precoce este esențial, atât pentru prevenirea infecțiilor severe, cât și pentru prevenirea „COVID-ului pe distanță lungă”. Iată câteva sugestii:
Decontaminarea orală-nazală — Virusul, în special varianta Delta, se reproduce rapid în cavitatea nazală și în gură timp de trei până la cinci zile înainte de a se răspândi în restul corpului, așa că tratați exact acolo unde este cel mai probabil să fie găsit chiar din start. Cercetările[30] au demonstrat că irigarea căilor nazale cu 2,5 mililitri de povidonă-iod 10% (un antimicrobian) și soluție salină standard, de două ori pe zi, este un remediu eficient. O altă opțiune care a fost puțin mai puțin eficientă a fost utilizarea unui amestec de soluție salină cu o jumătate de linguriță de bicarbonat de sodiu (un alcalinizator). De asemenea, puteți face gargară cu acestea pentru a ucide virușii din gură și gât. Când se face în mod obișnuit, poate fi o strategie preventivă foarte eficientă!
Peroxid nebulizat – O strategie similară este utilizarea peroxidului de hidrogen nebulizat, diluat cu soluție salină la o soluție de 0,1%. Atât peroxidul de hidrogen, cât și soluția salină[31][32] au efecte antivirale.
Într-un comunicat de presă din 10 mai 2021, Orthomolecular Medicine,[33] Dr. Thomas E. Levy – certificat de consiliu în medicină internă și cardiologie – a discutat despre utilizarea acestui tratament pentru COVID-19 în mod specific. Levy a scris de fapt o carte întreagă despre nebulizarea cu peroxid numită „Recuperare rapidă a virusului”, pe care o puteți descărca gratuit de la MedFox Publishing.
Optimizarea vitaminei D – Cercetările au arătat că un nivel de vitamina D peste 50 ng/mL reduce riscul de mortalitate prin COVID la aproape zero.[34]
Alte nutraceutice cheie – vitamina C, zinc, quercetina și NAC au toate susținerea științifică.
Medicamente cheie — Pentru infecția acută, se pot utiliza ivermectină, hidroxiclorochină sau anticorpi monoclonali. În timp ce anticorpii monoclonali și hidroxiclorochina trebuie utilizați la începutul procesului bolii, ivermectina s-a dovedit a fi eficientă în toate etapele infecției.
Doxiciclina sau azitromicina sunt de obicei adăugate, de asemenea, pentru a aborda orice infecție bacteriană secundară, precum și budesonida inhalată (un steroid). Steroizii orali sunt utilizați în și după a cincea zi pentru slăbiciune pulmonară și se poate adăuga aspirină pentru a reduce riscul de coagulare. În interviu, McCullough discută despre utilizarea fiecăruia dintre aceste medicamente precum și a altora.
Cunoașterea este putere!
Lion Mentor Association
Surse:
[14]BMJ 2021;372:n99
