Cu toţii am auzit că hormonii au un rol important în viaţa noastră, cu atât mai mult în sarcină şi la naştere.
Cu toate ştim că sarcina vine la pachet cu o sumedenie de întrebări şi nelămuriri care îşi găsesc sau nu un răspuns în cadrul controalelor făcute de ginecolog. Ei bine, şi eu am trecut prin aceste situaţii şi mi-am pus întrebări. Primele răspunsuri complete le-am primit în cadrul cursului prenatal pe care am ales săîl facem. Totul era atât de logic şi firesc încât dubiile s-au spulberat lăsând loc doar bucuriei de a şti că am fost înzestrate cu un corp minunat şi perfect, un corp care ştie foarte bine cum să ducă la termen o sarcină şi cum sa îl nască pe bebeluş atunci când este momentul.
Așa am aflat că cei trei hormoni care joacă un rol principal în travaliu sunt: endorfinele, adrenalina şi oxitocina.
Oxitocina, numită şi “hormonul dragostei”, e responsabilă de progresiunea travaliului, endorfinele o protejează pe mamă de excesul de durere, iar adrenalina este cea care influentează în mod negativ cei doi hormoni de mai sus.
Endorfinele sunt analgezice naturale şi sunt produse de organism ca răspuns la stresul fizic simţit în travaliu. Efectul analgezic al endorfinelor crează un sens de bunăstare care ajută la crearea a ceea ce numim “bonding”, procesul de ataşament al mamei faţa de copilul ei şi o atenţie faţă de nevoile acestuia, dând totodată şi senzaţia de satisfacţie, autostimă, forţă interioară, siguranţă şi “dorinţa de a repeta experienţa”, dar mai ales acel efect de “amnezie” care permite să nu iţi aminteşti în mod clar aspectele negative ale naşterii.
Oxitocina este numită şi “hormonul timid” pentru că producerea lui este foarte ușor influenţată de condiţionări externe.
În sarcină oxitocina menţine cervixul închis bine în timpul primelor două trimestre şi provoacă, mai apoi, contracţiile Braxton Hicks care sunt utile pentru a menţine uterul tonic şi pentru a favoriza un flux de sânge propice în placentă.
În timpul travaliului oxitocina favorizează contracţiile uterului care comprimă copilul şi îl împing spre cervix, astfel stimulând ulterior producţia de oxitocină. Dilatarea vaginului şi a pavimentului pelvic în timpul coborârii copilului creşte din nou producerea de oxitocină, care stimulează uterul să se contracte. Se crează un cerc închis de acţiuni reflexe şi un important mecanism de siguranţă care garantează naşterea copilului chiar şi fără nici un fel de efort din partea mamei.
În momentul în care căpuşorul bebeluşului se “încoronează”(bombează în perineu – cum spun moaşele), întinderea ţesuturilor perineale stimulează un alt moment de vârf al producţiei de oxitocină care duce la dezlipirea iniţială a placentei și la pregătirea colostrului şi a ejecţiei de lapte succesive.
În timpul alăptării, oxitocina eliberată va induce comportamente materne şi nutriţionale şi cauzează contracţii puternice ale uterului astfel încât să îl ajute să se intoarca la condiţia în care se afla înainte de sarcină şi să diminueze pierderile post partum.
Inhibarea producţiei de oxitocină duce la o încetinire a travaliului deoarece contracţiile devin mai puţin frecvente cauzând totodată o lentă deschidere a cervixului. Astfel se ajunge la o fază expulzivă mai lungă, la risc de hemoragii post partum şi la probleme în ceea ce priveşte alăptarea la sân în urma unei alterări a reflexului de ejecţie a laptelui.
Factori precum stres, anxietate, frica şi rusinea, amintiri(poate a unor abuzuri sexuale din trecut, care pot să rămână în inconştient creând un discomfort inexplicabil) stimulează secretarea cronică(nu cu momente de vârf) de adrenalină, cu consecinţe asupra contracţiilor (care devin neregulate şi mai puţin eficiente din cauza lipsei producerii de oxitocină) şi asupra colului (care devine rigid şi cu greu se dilată).
Alt factor direct care inhibă producerea oxitocinei ar putea fi injecţia analgezica (anestezie locală sau peridurală). Chiar şi inducerea travaliului sau accelerarea acestuia ar putea să interferenze, saturând în mod anormal cu oxitocină sintetică receptorii naturali făcându-i astfel mai puţin sensibili la oxitocina produsă de corp.
Epiziotomia reduce întinderea perineului înlătuând astfel un factor cheie pentru producerea de oxitocină. Separarea copilului de către mamă imediat după naştere, provocând lipsa stimulării sfârcului, deci lipsa producerii de oxitocină.
Hormonii “activităţii”, cortizon şi adrenalină, a căror funcţie fiziologică este de a accelera bătăile cardiace şi a stimula sinteza zaharurilor, sunt şi aceştia implicaţi în actul naşterii care necesită de toată eficienţa de care dispune organismul. Aceşti hormoni sunt necesari şi pentru a o ajuta pe mamă sa fie activă si vigilentă în ceea ce priveşte stimulii externi. În acest fel natura o ajută să işi apere pruncul de pericole, asigurându-ne supravieţuirea într-un moment de mare vulnerabilitate.
Echilibrul între “hormonii plăcerii” şi “ hormonii activităţii” este aşadar fundamental pentru o funcţionare corectă a organismului în momentul naşterii. O reacţie de frică şi nesiguranţă din partea viitoarei mămici poate să rupă acest delicat echilibru hormonal deoarece provoacă o producţie mai mare de adrenalină şi cortizon şi inhibă producţia de oxitocină şi de endorfine, alungând în mod excesiv travaliul.
Medicalizarea excesivă a naşterii, lipsa intimitătii, controalele frecvente, prezenţa prea multor persoane în sala de naştere, a luminilor şi a sunetelor prea puternice, distragerile şi întreruperile continue, lipsa unei persoane de încredere care să te susţina, sunt toate situaţii care măresc producţia de adrenalină, cu repercursiuni asupra secretării celorlalţi hormoni care reglează continuarea travaliului.
Toate acestea duc la o încetinire a travaliului şi la creşterea perceptiei durerii!
Eu personal am putut observa pe propriul corp cum interferenţele şi “ajutorul” din exterior poate influenţa decursul lucrurilor.
Un ambient confortabil şi primitor, prezenţa unui număr redus de persoane, fără gălăgie, o muzică dulce, lumini sufuze, posibilitatea de a alege poziţia şi de a se mişca, informarea şi pregătirea pentru naştere, dar mai ales susţinerea din partea unor persoane competente şi primitoare, pot să favorizeze procesul travaliului, deoarece favorizează armonia si echilibrul hormonal care îl reglează şi duce la naştere.
Naşterea este un fenomen unic deorece oxitocina naturală, combinată cu endorfine (opiacee care crează plăcere), stimulează o “îndrăgosteală” reciprocă şi de durată sau aşa numitul ataşament instinctiv. In bebeluş prelungeşte sensul de protecţie, încredere şi aparţinere trăit în uter, evitând astfel o separare traumatizantă care ar putea să îl condiţioneze inconştient toată viaţa.
Acestea se pot întampla doar dacă, cum spune Michel Odent, ne întoarcem la fiziologia naşterii, în sensul cel mai profund al termenului fiziologie.
Tu ai primit informaţii complete despre rolul hormonilor în sarcină şi la naştere?
Ai fost conştientă de modul in care aceştia iţi pot schimba radical naşterea si percepţia despre ea mai apoi?
Cunoașterea este putere!
Simona Petroaie,
Lion Mentor Association
Surse foto
http://positivechildbirthing.com/
