Practica epiziotomiei, în România ultimilor 20 de ani a trecut din categoria intervențiilor medicale de urgență la o intervenție medicală de rutină. Motivul principal ar fi acela că medicul își dorește să controleze actul nașterii, prin urmare intervine în acesta cel puțin cu o tăietură “te-am tăiat și te-am cusut!”. Prof. Radu Vlădăreanu, medic primar Obstetrică-Ginecologie la Spitalul de Urgență Elias, declară în primul documentar românesc despre naștere „Îndrăznesc să nasc așa cum vreau!” , că epiziotomia este un mod prin care medicul face profilactic o anumită incizie în perineu în scopul de a mări aria de ieșire a copilului, în faza expulzivă.
În țările civilizate, epiziotomia este considerată o mutilare a organelor genitale feminine. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă o rată a epiziotomiei de 5% pe țară, ceea ce ar însemna că nașterea vaginală fără epiziotomie ar trebui să existe în procent de minimum 81% în România (cum tot OMS recomandă o rată a cezarienei de 10-15% pe țară). Cu toate acestea, realitatea românească este cu totul alta, rata nașterilor vaginale fără epiziotomie fiind de fapt de 21%. Astfel, procentul nașterilor cu epiziotomie în România este de 61,8% în spitalele publice.
Epiziotomia, un abuz
A fost demonstrat ştiinţific că epiziotomia nu ajută la evitarea traumelor şi a lacerațiilor perineului, la creşterea şanselor ca bebeluşul să nu sufere în expulzie, la reducerea durerii în faza expulsivă sau la reducerea incontinenţei urinare post-partum, aşa cum se credea prin anii ’70. Din contră, epiziotomia poate fi de-a dreptul dăunătoare, pentru că atunci când tai, se taie și mușchiul și vasele de sânge, provocând hemoragii puternice, o cicatrizare lentă, fără a îmbunătăţi semnificativ rezultatele cu privire la incontinenţa post-partum şi afectează muşchii perineali și sfincterul anal sau mucoasa rectală. Mămicile care au născut fără epiziotomie au avut parte de o recuperare mult mai rapidă, fără dureri post-partum, și fără complicații. S-a demonstrat deasemenea, că mămicile cărora li se face epiziotomie, trebuie să aștepte o perioadă mult mai lungă de timp până să dispară disconfortul la reluarea activității sexuale. Tăietura de la epiziotomie, poate ajunge, de multe ori, până la sfincter, sau chiar și până la rect, cunoscută sub numele de lacerații de gradul 3 sau 4, ceea ce provoacă incontinență a scaunului și/sau gazelor. Pentru evitarea lacerațiilor profunde şi a epiziotomiei, ar trebui să fii încurajată să îți alegi poziţia cea mai comodă în expulzie, de preferat dintre cele verticale care fac uz de forța gravitațională, iar personalul medical să aibă experiența în a dirija expulzia și în a proteja perineul.
Referitor la necesitatea epiziotomiei în prezent, potrivit lucrării „Episiotomy: Is it necessary?” (Epiziotomia: Este Necesară?) de Barbara Western, cele mai multe cercetări sprijină prevenirea și minimizarea traumei perineale, indiferent că aceasta a fost cauzată de rupere sau de epiziotomie. Consensul este că ruperea se vindecă mult mai repede decât epiziotomia. De asemenea, există un risc mult mai mic de infecție și o pierdere de sânge mai redusă în cazul ruperii decât în cazul unei epiziotomii.
Moașa reduce incidența epiziotomiei
Motivul principal pentru care în țările civilizate incidența epiziotomiei este foarte mică este faptul că nașterea este asistată de adevaratul specialist al fiziologiei nașterii, moașa, în timp ce la noi în țară, „te naște” medicul. Obstetrica profită de lipsa de informare a gravidei și pretinde faptul că nașterea naturală ar fi, de fapt, o naștere ca în Evul Mediu, în schimb, nașterea prin cezariană sau vaginală cu epiziotomie ar fi nașterile normale, ba chiar moderne.
În ceea ce privește tipul epiziotomiei, un scurt research relevă faptul că femeile cărora li s-a făcut epiziotomie pe linia mediană au avut o rată semnificativ mai mare de leziuni ale sfincterului anal decât femeile care au trecut printr-o epiziotomie medio-laterală. Studii recente nu au identificat îmbunătățiri în continența urinară sau de scaun sau a funcției musculaturii planșeului pelvian în rândul femeilor care au avut epiziotomie, comparativ cu cele care nu au avut. Doar un singur studiu, folosind modele multivariabile, a constatat că epiziotomia a fost un predictor independent de continență urinară. Cele mai multe studii, citate în „The Use of Episiotomy in Obstetrical Care: A Systematic Review: Summary” de M. Viswanathan, K. Hartmann, R. Palmieri, L. Lux, T. Swinson, K.N. Lohr, G. Gartlehner și J. Thorp Jr., au sprijinit o concluzie conform căreia gradul de traumă perineală este asociat cu probabilitatea de durere în timpul actului sexual, într-o analiză doză-răspuns, o mai mare leziune a perineului fiind asociată cu o mai mare probabilitate de durere.
Cum a devenit această procedură folosită pe scară largă la naștere? Originile exacte ale epiziotomiei nu sunt cunoscute, dar primele mențiuni în textele medicale europene datează de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Procedura a devenit utilizată pe scară largă la începutul secolului al XX-lea, iar cel ce a promovat-o a fost doctorul Joseph DeLee, care a fost dedicat în a stabili obstetrica drept specialitate medicală și care a crezut că epiziotomia ar trebui să fie folosită pentru a preveni “leziuni ale creierului, epilepsie și paralizie cerebrală, care ar putea rezulta din lovirea capului fătului de perineul rigid”. În urma promovării epiziotomiei drept măsură preventivă, aceasta a devenit o procedură de rutină în anul 1930.
Cum să previi epiziotomia?
Un mod de a preveni epiziotomia nejustificată ar fi să discuți încă din timpul sarcinii acest aspect cu medicul tău, să vezi care este rata epiziotomiei în unitatea sanitară unde urmează să naști și să ceri să naști cu o moașă licențiată. Însă, cel mai bine ar fi să-ți pregătești planul de naștere din timp ca în momentul travaliului să fie deja semnat de medic, moașă, și echipa sanitară cu care urmează să naști.
Evitarea poziţiei întinsă pe spate în expulzie, pregătirea perineului încă din timpul sarcinii cu exerciţii Kegel şi masaj perineal, urmarea ritmului dictat de contracţii fără a împinge forţat, comprese calde local şi chiar ulei de migdale pot face o mare diferenţă. Încearcă să eviţi epidurala, pentru a fi sigură că vei avea tu controlul asupra expulziei şi nu vei împinge forţat când îţi vor spune alţii pentru că nu vei simţi contracţiile. Se poate naşte cu perineul intact! Trebuie doar să ne fie dată libertatea să încercăm. Totodată, avem și noi, femeile, viitoarele mămici, responsabilitatea să ne informăm – chiar si de la medici, pentru că au această obligație de a ne informa temeinic despre fiecăre procedură pe care ne-o aplică, – pentru ca atunci când ne cerem drepturile să ne fie respectate!
În încheiere, țin să subliniez faptul că epiziotomia este un act chirurgical pe care ai dreptul să-l refuzi, conform legii 46/2003, legea drepturilor pacientului.
Cunoașterea este putere!
Lion Mentor Association
