În 2014, 154.083 femei au născut în spitalele publice românești. La întrebarea “Cum ai născut?” răspunsurile sunt de două feluri: prin cezariană sau natural/vaginal, când de fapt răspunsurile ar trebui să fie împărţite în trei mari categorii: naştere naturală, naştere vaginală şi naștere prin cezariană. Din păcate, puțini sunt cei care cunosc diferența între nașterea naturală și nașterea vaginală. Naşterile naturale, sănătoase, fiziologice sunt transformate în naşteri vaginale, printr-o varietate de proceduri medicale invazive, precum perfuzia cu oxitocină, ruperea membranelor, cotul în burtă, epiziotomia, proceduri invazive foarte traumatizante. Astfel, naşterea este transformată într-un act strict medical, chirurgical. În ultima perioadă, indiferent de modalitatea prin care nasc, vaginal sau prin cezariană, pentru că nașterea naturală nu se practică în sistemul sanitar românesc, femeile îşi pierd total controlul şi încrederea în propriile forţe de a da naştere unui copil.
60% dintre gravide au fost abuzate la naștere în spitalele publice românești
Din 154.083 naşteri în 2014 în spitalele publice româneşti, 44,4% sunt naşteri prin cezariană, restul fiind considerate naşteri vaginale, adică traumatizante. Din păcate, neexistând niciun mecanism de verificare şi monitorizare a actului medical la naștere în spitalele publice româneşti (nu există ghiduri privind nașterea naturală și nici protocoale care să oblige la implementarea ghidurilor existente), nu putem şti cu exactitate la ce proceduri este supusă aceeaşi gravidă pe durata travaliului, așadar numărul de epiziotomii, de ruperi ale membranelor, sau de perfuzii cu oxitocină este relativ. Cu alte cuvinte, în România există destul de multe abuzuri la capitolul naştere. Ceea ce se întâmplă nu este benefic nici pentru imaginea ţării noastre – care se clasează în topul ţărilor în care recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) nu sunt respectate -, nici pentru femeile din România – care au început a se teme de experienţa naşterii -, nici pentru natalitatea ţării noastre – aflată în ultimii ani pe un trend descendent -, şi nici pentru cadrele medicale româneşti, care îşi pierd credibilitatea şi renumele.
OMS recomandă o rată a cezarianei între 10 și 15% și o rată a epiziotomiei de 5% pe țară, ceea ce înseamnă că nașterea vaginală fără epiziotomie ar trebui să existe în procent de minimum 81% în România. Realitatea este însă cu totul alta, rata nașterilor vaginale fără epiziotomie este de fapt de 21%. Șocul intervine deabia acum, când realizăm că aceste cifre arată practic cum 60% dintre gravide sunt abuzate la naștere.
Scandalos, 10 județe au o rată a cezarienei de peste 50%!
Cu toate că Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca procentul de cezariene să se situeze între 10-15% din totalul naşterilor, în România, conform statisticilor, numărul acestor intervenţii a crescut semnificativ în ultima perioadă. Astfel, în anul 2014, după cum am mai menţionat, un procent de 44.4% din gravideau născut prin cezariană, cu 10% mai mult ca în anul precedent, respectiv 68.384 de naşteri cezariene din 154.083 naşteri. Ratele cele mai mari de naştere prin cezariană au fost anul trecut în Ilfov (74%), Argeş (65%), Arad (64%), Sălaj (61%), Timiş şi Bucureşti cu 58% fiecare, Brăila (53%), Dolj (52%) şi Buzău şi Alba, ambele din urmă înregistrând un procent de 51% în ceea ce priveşte naşterile prin cezariană. Singurul județ care se apropie de recomandarea OMS în privința cezarienei este Bistrița-Năsăud cu un procent de 17% la un total de 1981 nașteri, pentru că la Spitalul Județean Bistrița înregistrându-se un procent de 22% nașteri prin cezariană, pe când la Spitalul Orășenesc Beclean 9%, iar la Spitalul Orășenesc Dr. George Trifon doar 1% nașteri prin cezariană, dintr-un total de 367 de nașteri. În concluzie, aceste cifre ne arată că totuși sistemul sanitar public poate respecta cerințele OMS.
România a rămas fără competitori în ce privește cezariana
Astfel, România depăşeşte cu mult recomandarea OMS referitoare la numărul naşterilor prin cezariană – şi nu doar această recomandare -, la fel ca şi majoritatea ţărilor europene la acest capitol. Italia, Ungaria, Portugalia, Polonia, Elveţia şi Germania, care au de asemenea valori crescute ale ratei de cezariană (de peste 30%), încălcând şi ele recomandarea OMS, sunt totuși la mare distanță de România.
Epiziotomii pe bandă rulantă
OMS recomandă o rată a epiziotomiei pe țară nu mai mare de 5%. Cu toate acestea, procentul nașterilor cu epiziotomie în România este de 61,8% în spitalele publice, mai exact 52.984 de naşteri vaginale cu epiziotomie au avut loc în 2014. De ce Danemarca se poate încadra în recomandările OMS în ce privește epiziotomia și România nu? Este o imagine cât se poate de rușinoasă și este de neînțeles cum Ministerul Sănătății tolerează această situație.
Variația mare a incidenței epiziotomiei ilustrează cât de variate sunt practicile medicale la nivel european și ridică întrebări în ceea ce privește integrarea dovezilor științifice în deciziile clinice.
Alarmant, 39 județe din 41 au o rată a epiziotomiei de peste 50%!
Reiterăm faptul că OMS recomandă o rată a epiziotomiei nu mai mare de 5%. În Sălaj, de exemplu, toate naşterile vaginale din spitalele publice pe parcursul anului 2014 au fost raportate cu epiziotomie, conform CNSISP. Într-o situaţie similară se află şi judeţul Călăraşi unde 94% din 1205 naşteri de anul trecut au fost vaginale cu epiziotomie. Alte judeţe cu număr foarte mare de naşteri vaginale cu epiziotomie în 2014 sunt Alba (82%), Brăila (81%), Covasna (77%), Prahova (74%), Vrancea şi Galaţi fiecare cu un procent de 71%, Cluj şi Caraş-Severin (70% fiecare), Iaşi, Dâmboviţa, Hunedoara (68% fiecare) sau Giurgiu (67%). Deşi naşterile vaginale cu epiziotomie sunt comune şi frecvente atât în ţări mai puţin dezvoltate precum România, cât şi în statele dezvoltate, OMS recomandă reducerea frecvenţei acestor proceduri invazive cu scopul de a reduce riscul contagierii cu virusul HIV. Totodată, în țările civilizate, epiziotomia este considerată o mutilare a organelor genitale feminine!
Obstetrica românească își pierde credibilitatea și renumele
Cel mai evident mod de a determina abuzurile de la naștere este simpla analiză a ratei fără epiziotomie. După cum am prezentat la începutul articolului că dacă România ar fi să respecte recomandările OMS în ce privește epiziotomia, țara noastră ar trebui să se bucure de o rată a nașterilor vaginale fără epiziotomie de maximum 19%, în schimb ea este de 79%. De ce? Răspunsul este simplu. Dacă OMS recomandă o rată a cezarienei de maxim 15% pe țară, aceasta ar însemna ca procentul nașterilor vaginale la nivel național ar trebui să fie de 85%. Tot OMS recomandă o rată a epiziotomiei pe țară nu mai mare de 5%, matematic această recomandare se traduce prin: 5% din nașterile vaginale ar trebui să fie cu epiziotomie, ceea ce înseamnă 4% din numărul total de nașteri pe țară. În aceste condiții, România are o rată a nașterilor vaginale fără epiziotomie de 21%, ceea ce este foarte trist pentru că, după cum am mai subliniat, obstetrica românească își pierde credibilitatea și renumele.
Cea mai bună rată a nașterilor vaginale fără epiziotomie s-a înregistrat în jede’ele Bistrița-Năsăud și Botoșani, ambele cu 41% în loc de 81%. Rest de 39 județe are rate alarmante ale nașterilor vaginale fără epiziotomie de sub 40%.
În capitală, Spitalul de Urgență Universitar București pe primul loc în ce privește cezariana
În Bucureşti, procedurile invazive au fost, din nefericire în 2014, mult mai multe decât cele non-invazive (66% vs. 14%) în spitalele publice. Totodată, în capitală, s-au născut 13% dintre copiii României. Cea mai mare rată a cezarianei a fost înregistrată de către Spitalul de Urgenţă Universitar Bucureşti (72,4%), acesta fiind şi spitalul cu cele mai multe naşteri în 2014, respectiv 3.610.
În capitală, Maternitatea Giulești se situează pe primul loc în ce privește nașterea vaginală cu epiziotomie
În ceea ce priveşte numărul de naşteri vaginale cu epiziotomie în capitală, cele mai multe astfel de naşteri au avut loc la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Dr. Panait Sârbu” Bucureşti (Giuleşti) (94%), care este şi cel de-al doilea spital din capitală după Spitalul de Urgenţă Universitar Bucureşti după numărul de naşteri, cu 3549 naşteri în 2014.
În România, există 179 de spitale publice în care o femeie poate naşte. 50% dintre copiii născuţi în 2014 s-au născut doar în 32 de spitale publice. În cadrul celor 154.083 de naşteri în 2014, sunt raportate 231.405 proceduri invazive, ceea ce înseamnă că numărul de proceduri invazive raportat la o sigură naştere în sistemul sanitar public este de 1.5. Această cifră nu spune altceva decăt faptul că obstetrica românească ne îndepărtează de firesc, practic, ne fură nașterea.
Totuși, de remarcat și faptul că rata cezarienelor este mult mai mare în zonele urbane, ceea ce ne indică faptul că nu trebuie exclusă ipoteza conform căreia multe cezariene se fac la cerere, bazăndu-se pe principiul „plătesc și scap.” Fapt la fel de trist și de scandalos.
“Prima oară când am asistat o naștere acasă, m-am speriat de mama focului. Până atunci, nu mai văzusem nicio femeie atât de puternică. Nașterea este putere. Și dacă iei această putere de la o femeie ca să o dai medicilor, te legi pe viață de această femeie. Va veni la tine de fiecare dată când are crampe menstruale, sau de fiecare dată când copilul ei răcește.” a declarat Dr. Marsden Wagner, fostul director OMS Departamentul de Medicină Mamă – Copil.
În toate țările civilizate, moașele sunt specialiștii fiziologiei, ai prevenției și ai celor mai bune rezultate privind sănătatea mamei și copilului. Romania formează moașe cu licență, dar din păcate, acestea nu au posturi în spitale, nu au cabinete unde pot urmări sarcina, din cauza lipsei normelor de aplicare a ordonanței 144/2008. Dacă și în România s-ar respecta meseria de moașă, dacă nașterile ar fi asistate de adevărații specialiști ai actului fiziologic al nașterii, moașele, dacă obstetrica ar interveni doar în caz de urgență, atunci și doar atunci România va putea să se apropie de cerințele OMS.
„În timp ce moașele au încredere în corpul femeii, se folosesc în mare doar de asistența low-tech a propriilor lor mâini și înțeleg importanța păstrării normalității, medicii obstetricieni, în general, nu au încredere în corpul femeii, în schimb, folosesc la greu medicamente și aparatura high-tech și se concentrează pe perpetuarea anormalității. În concluzie, dacă nașterea voastră este asistată de un obstetrician chirurg foarte bine instruit este la fel de sensibil ca și când ai angaja un chirurg pediatru pe post de bonă pentru copilul tău sănătos de 2 ani. La fel cum chirurgul obstetrician îi face o perfuzie cu oxitocină gravidei sănătoase ca să-i grăbească travaliul, așa și chirurgul pediatru pe post de bonă al copilului tău sănătos se va concentra pe managementul medical: atunci când micuțul tău de 2 ani obosește și devine agitat, chirurgul pediatru îi va face o injecție ca să-i grăbească procesul de adormire. Rezultatul? Pe de o parte, vei obține medicalizarea nașterii (dar, nu uita faptul că nașterea nu este o boală), cu o mulțime de intervenții riscante inutile și asistență medicală foarte costisitoare, iar pe de altă parte vei obține medicalizarea copilăriei (vârsta de 2 ani nefiind nici ea o boală), cu intervenții riscante inutile și o bonă foarte scumpă.”
Dacă aveţi întrebări despre anumite proceduri dintr-un anumit spital public românesc, nu ezitaţi să ne contactați.
Naşterea este un act fiziologic, firesc. Naşterea este o minune, o binecuvântare. Toate gravidele trebuie tratate cu respect şi empatie, dar realitatea este cu totul alta. Serviciile medicale din maternităţile româneşti sunt în criză. În cele mai multe cazuri, ele sunt chiar dezastruoase. Pentru că milităm pentru drepturile femeii şi ale copilului, pentru că dorim să redăm nu doar naşterea româncelor, dar și latura umană cadrelor medicale, am creat un ghid despre cum să ai parte de o naştere conştientă “Îndrăznesc să Nasc”, 30 pagini, pe care veţi putea să-l descărcaţi gratis începând de săptămâna viitoare după ce vă înscrieţi la newsletterul nostru.
Doriți mai multe informații, comandați primul documentar românesc despre naștere: „Îndrăznesc să nasc așa cum vreau!”
Doriți o radiografie a abuzurilor de la naștere în sistemul sanitar românesc, citiți „Scrisoarea deschisă cadrelor medicale implicate în actul nașterii”
Doriți transparența informației, completați Sondaj de opinie despre experiența nașterii în sistemul sanitar românesc.
Despre cum experiența nașterii afectează natalitatea, citiți articolul România 2015: Natalitatea scade, mortalitatea crește!
Despre câte feluri este împinsul la naștere, citiți articolul Împinge!
Despre nașterea în prezentație pelviană, citiți articolul Bebeluș în prezentație pelviană – un motiv în plus pentru a ne dedica timp în sarcină
Despre maternitate, citiți articolul Maternitatea: Întoarcerea la feminitate!
Informarea corectă este crucială!
Irina Thiery,
2015 Lion Mentor Association
