În momentul în care păşim într-un spital suntem puşi să semnăm un consimţământ, prin care ne dăm OK-ul pentru ceea ce medicii decid că trebuie să facă pentru binele nostru. La fel se întâmplă şi la naştere. Mergem frumos să naştem şi trebuie să dăm cu subsemnatul cum intrăm pe uşa spitalului. Dar oare câte dintre noi am citit vreodată atent acea foaie pe care ne punem semnătura?
Majoritatea mămicilor ştiu că pot afla tot ce îşi doresc despre naştere, dintr-o mulţime de surse, pe viu sau online. Sunt o sumedenie de surse veritabile de informaţie. Trebuie doar să vă doriţi să aflaţi!
Dacă vă pregătiţi pentru o naştere naturală, NU vă duceţi la spital fără să aveţi un minim de cunoştinţe despre naştere, fiziologie şi mai ales despre partea emoţională a unei naşteri. Nu vă limitaţi la a va face o listă cu ceea ce trebuie să conţină valiza pentru spital. Făceţi-vă o listă şi cu procedurile pe care în spital le fac de rutină şi poate voi veţi dori să nu vi le facă. Faceţi-vă o listă cu întrebări pentru medicul vostru ginecolog, pe care să o tot dezbateţi DE FIECARE DATĂ când vă vedeţi în timpul sarcinii. Aceeaşi listă să o aveţi şi în cazul în care decideţi să urmaţi un curs prenatal.
Nu uitaţi că protagonistele acestui act miraculos de minunat sunteți VOI dragi mămici, voi şi puiuțul vostru. N-ar fi păcat să îl lăsaţi în mâna unor persoane care ştiu să îşi facă treaba impecabil, în limitele unui protocol.
Am semnat şi eu un astfel de consimţământ când m-am operat la Cluj. A stat domnul Doctor, medic rezident, cu mine şi mi-a explicat până a fost sigur că am înţeles de ce trebuie operaţia şi ce riscuri presupune ea. Am semnat acel document în momentul în care s-a hotărât faptul că va trebui să fie efectuată intervenţia. Nu l-am semnat când încă era ceva nesigur.
Eu personal nu aş semna nici un document în care îmi dau ok-ul pentru cezariană, înainte să am siguranţa că acea intervenţie chirurgicală, menită să ne salveze viaţă mie sau bebeluşului, este necesară.
Vă dau un exemplu simplu. Dacă ne apucăm să urcăm pe munte, nicidecum nu dăm cu subsemnatul la ortoped că sunt de accord cu amputarea piciorului stâng pentru că s-ar putea ca în urcarea mea pe munte să fiu pusă în condiţii extreme în care eu s-ar putea să îmi rup piciorul, nu? Nu văd de ce trebuie să ne legăm la cap înainte să ne doară. 🙂
Dacă simţiţi că medicul face acest demers doar pentru că aşa îşi asigura încă o cezariană rapidă în palmares, ei bine veştile sunt bune.
Din punct de vedere LEGAL aveţi dreptul să REFUZAŢI semnarea unui astfel de document dacă nu este nevoie de acel act chirugical atunci, în acel moment. Se poate amâna semnarea până în momentul în care cezariana se va dovedi necesară. Cât vă ia să semnați? 3 secunde, oricât de bulversate aţi fi. Important este să fiţi informate înainte să semnaţi. Nu aşteptaţi momentul naşterii pentru a cere informaţii legat de naşterea naturală şi de cazariana, avantaje şi riscuri. Aveţi 9 luni să faceţi asta. Profitaţi!
Şi mai bine de atât, cred că ar trebui să vă pregătiţi un plan de naştere, uşor de citit, de maxim 2 pagini, pe care să îl înmânaţi la schimb, când vă este cerută această semnătură. 🙂 Dacă dumneavoastră, stimate medic, doriţi să fiţi sigur de colaborarea mea, atunci şi eu am nişte cerinţe pe care mi le pot exprima în calitate de PACIENT/CLIENT al serviciului sanitar.
Medicii ne cer acest consimţământ pentru că astfel sunt acoperiţi în caz de sesizare pentru malpraxis.
Dar să vedem un pic când poate fi caz de malpraxis şi ce înseamnă de fapt acest consimţământ informat.
“Malpraxisul medical se poate întâmpla în două feluri:
1. Neglijenţă – când personalul medical îşi încalcă obligaţiile prevăzute de art. 655 din Legea nr. 95/2006 „În acordarea asistenţei medicale/îngrijirilor de sănătate, personalul medical are obligaţia aplicării standardelor terapeutice, stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional, sau, în lipsa acestora, a standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective” . În acest caz doctorul provoacă o vătămare corporală (sau chiar decesul) când eşuează în acordarea tratamentului medical la standardele general acceptate ale unu medic competent (în termeni juridici acest etalon se numeşte „superior bonus pater familias.”)
2. Lipsa consimtamântului pacientului – vătămarea corporală (sau deces) produsă de o procedura medicală efectuată în lipsa consimtamântului pacientului astfel cum se prevede în art. 13 din Legea nr. 46/2003 „Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”
Ce înseamnă consimţământul pacientului?
Acest consimţământ înseamnă că doctorul poate începe tratamentul doar dacă are permisiunea pacientului să facă acest lucru, permisiune oferită în mod valid şi numai în baza unei COMPLETE INFORMĂRI FĂCUTE DE CĂTRE MEDIC.
Conform art. 6 din Legea nr. 46/2003 „Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.” “
Din păcate când medicii au de a face cu viitoarele mămici, care au purtat în pântec bebeluşul 9 luni de zile, şi pentru care şi-ar da şi viaţă, au o carte în plus pe masa de joc: teama mămicilor că viaţa puiului lor este în pericol. Şi atunci, sunt medici care pot să profite de asta. Sau există medici care pot să fie prea grijulii şi să prevină mult prea mult, ajungând la cuţit prea repede.
Ceea ce este important însă, este faptul că noi mămicile trebuie să PRETINDEM informaţii înainte de a ne da consimţământul. Eu aş zice că trebuie să pretindem informaţii încă din sarcina, să nu ajungem ca la uşa cortului în faţa sălii de operaţie.
Nu trebuie NICIODATĂ să mergem la medic (dacă nu este o urgenţă de viaţă şi moarte) cu ideea că ne predăm lor, să facă ce vor din noi. Asta dacă avem un minim de discernământ şi vrem să îl folosim pentru binele şi bunăstarea noastră.
Nu mergem în ideea “faceţi ce vreţi din mine, important este să nu mă mai doară, să se termine repede şi eventual să uit rapid totul”. Aveţi nişte drepturi, iar unul dintre ele este cel de a FI INFORMAT corespunzător înainte de orice intervenţie făcută asupra corpului vostru. Există legea pacientului pentru asta. Este dreptul vostru!
“Pentru a oferi un consimţământ în deplină cunoştinţă de cauză ar fi bine ca pacientul să înţeleagă consecinţele, ce pot fi prevăzute în mod rezonabil, ale aplicării respectivului tratament sau, dimpotrivă, consecinţele neacordării respectivului consimţămînt.
Un consimţământ poate fi acordat în mod valid doar dacă doctorul a explicat într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate următoarele:
1. natura procedurii medicale propuse
2. existenţa sau nu a altor tratamente/proceduri alternative
3. riscurile, beneficiile şi incertitudinile fiecărui tratament / proceduri medicale (în cazul în care există şi alternative) “
Deci consimţământul se dă după ce s-au discutat şi înţeles bine cele 3 puncte de mai sus.
Semnarea acestui consimțământ înseamnă asumarea unei responsabilităţi!
Nu uita că tu, draga femeie, eşti în centrul sarcinii şi al naşterii.
Femeia trebuie să fie lăsată să aleagă ceea ce este mai bine pentru ea şi pentru bebeluşul ei. Pentru a putea alege în cunoştinţă de cauza, femeia are nevoie de informaţii corecte în ceea ce priveşte sarcina şi procesul naşterii. Odată ce are toate informaţiile la dispoziţie, femeia va fi capabilă să aleagă în mod conştient!
Alegerile conştiente nu se fac din frică.
Deciziile conştiente sunt simţite, intuite, percepute la nivele mai înalte decât simpla raţionalitate.
Fiţi responsabile!
Informaţi-vă!
Legea Drepturilor Pacientului o puteți citi aici.
Datele despre Consimțământul informat le-am luat de aici.
Date despre abuzurile din spitalele publice românești aici.
Cunoașterea este putere!
Lion Mentor Association