Gaspar Gyorgy, psihoterapeut de familie și cuplu, psiholog clinician și autorul cărții „Copilul Invizibil”, ne învață să ne iubim nu doar imperfecțiunile, ci și relațiile și partenerii de cuplu dezvoltându-ne inteligența relațională. Cât despre modificările ce survin apariției copilului în relația de cuplu, precum și pregătirea viitorilor părinți în etapele premergătoare acesteia, Gaspar ne explică într-un interviu acordat asociației Lion Mentor Associtation. Parcurge în continuare comentariile lui Gaspar despre drumul captivant de la fluturașii pe care îi avem la început de relație până la întemeierea unei familii și chiar după.
LM: Majoritatea avem fluturaşi la începutul unei relaţii, dar puţini reuşesc să-i păstreze. Ai întâlnit cupluri care după ani şi ani de relaţie încă simt fluturaşii? De ce dispar fluturaşii?
GG: Biologia ne învaţă că durata de viaţă a unui fluture este între 2 şi 4 săptămâni. Iar psihologia ne spune că atunci când vine vorba despre iubire, fluturii emoţionali rezistă între 2 şi 3 ani. Astfel, după ani şi ani de relaţie nu mai este vorba despre fluturi, atunci vorbim despre ceva mult mai important, despre o iubire matură şi solidă, care seamănă mai degrabă cu scoica quahog (despre care se spune că trăieşte în medie 400 de ani). Fluturii emoţionali simbolizează prima fază a relaţiilor de iubire, numită în general etapa de îndrăgostire, care este urmată de alte două etape – diferenţierea sau lupta de putere şi interdependenţa sănătoasă sau iubirea matură. A rămâne în prima etapă înseamnă a parcurge doar o mică părticică din aventura numită iubire. Este adevărat că aceasta este cea mai spectaculoasă, seamănă cu un foc de artificii, însă iubirea matură este ca o adevărată scoică cu perle. Puţini ajungem să o descoperim şi să o purtăm în suflete. Cei mai mulţi dintre noi ne lăsăm seduşi de fluturi, fără să ştim sau să îndrăznim să căutăm perlele din adâncuri. Astfel, dacă fluturii dispar, este ok să-i jelim o vreme, după care este de ajutor să ştim că putem obţine ceva mult mai valoros – dacă cunoaştem noua ştiinţă a relaţiilor de iubire şi vrem să trăim conştient.
LM: Cum defineşti iubirea? Se întâmplă ca, în timp, relația el-ea să devină una de comoditate, în care cei doi se obişnuiesc cu prezenţa celuilalt, este un semn de îngrijorare?
GG: La începutul relaţiei este iubirea imatură care înseamnă – Te iubesc, pentru să am nevoie de tine! Dar iubirea matură vine cu un alt mesaj – Am nevoie de tine, pentru că te iubesc! Eu văd iubirea în cuplu că fiind un mijloc inteligent prin care Natura/Dumnezeu/Universul a ales ca doi oameni incompatibili să fie aduşi împreună pentru a se vindeca de rănile copilăriei şi a-şi reîntregi sufletele.
Psihologia simţului comun conţine multe mituri cu privire la mecanismul iubirii, nemaivorbind de atitudinea pasivă în care mulţi dintre noi cădem după oficializarea relaţiei sau după mutarea împreună. Însă comoditatea, de care aminteşti şi tu, ne costă, deoarece relaţiile nu sunt statice, acestea sunt vii şi au nevoie de implicarea noastră conştientă.
LM: Care sunt acele moduri constructive în care cuplurile fericite îşi gestionează conflictele, atunci când acestea apar?
GG: Hai să-ţi spun ce fac cuplurile în care partenerii au ceea ce specialiştii numesc “inteligenţă relaţională”.
- Dau dovadă de respect şi umanitate unul faţă de celălalt (nu judecă şi nu minimizează importanța relaţiei);
- Îşi asumă responsabilitatea faţă de emoţiile şi sentimentele care le colorează viaţa – acestea ne aparţin, sunt ale noastre. Într-o ceartă îşi folosesc inteligenţa emoţională – identifică, etichetează, acceptă şi exprimă emoţia pe care o trăiesc.
- Caută să analizeze situaţia şi contextul real în care s-a produs problema şi manifestarea unor emoţii – Simt furie, nu pentru că el/ea este iresponsabil/ă, ci pentru că de ex. facturile nu au fost plătite; masa nu a fost curăţată; nu am mai făcut sex de multă vreme. Aici este de evitat să atacăm persoana partenerului.
- Să îndrăznim să ne exprimăm non-agresiv nevoile – Mi-ar plăcea să plăteşti la timp facturile, iar dacă întârzii sau intervine ceva să-mi spui asta şi să propui, eventual, o soluţie. Dacă nu vorbim despre asta eu simt că nu contează solicitările mele şi în astfel de momente trăiesc o suferinţă. Ştiu că şi tu faci tot ce poţi, te străduieşti să ne fie bine.
LM: Pe scurt, care sunt cauzele cele mai frecvente de conflicte? Practic, care sunt cele mai comune greşeli pe care bărbaţii sau femeile le fac?
GG: Dacă ar fi să facem un top al motivelor de ceartă într-un cuplu, acesta include:
- Stresul adus de la muncă sau din afara relaţiei, şi care nu poate fi dizolvat în cuplu
- Implicarea rudelor/prietenilor şi graniţele psihologice prea firave, care nu pot proteja cuplul
- Cheltuirea banilor şi situaţia financiară a familiei
- Respingerea sau indiferenţa în plan sexual
- Responsabilităţile administrative şi gospodăreşti
- Asumarea rolului de părinţi şi apoi strategiile de parenting pe care le preferă fiecare partener.
Noi bărbaţii greşim adesea minimizând importanța emoţiilor şi a comunicării; acestea ne sperie de obicei. Iar femeile greşesc atunci când îşi atacă verbal partenerii şi când se identifică cu rolul de victime.
LM: Care sunt caracteristicile unei relaţii toxice?
GG: Fără nicio îndoială:
- Critica;
- Dispreţul;
- Neasumarea responsabilităţii faţă de propriile greşeli şi intrarea în defensivă.
- Blocajele în comunicare.
LM: Rata divorțurilor crește considerabil de la an la an, de ce?
GG: Părerea mea este că există mai multe motive care au dus la apariţia acestui fenomen.
Există pe de o parte explicaţiile care ne arată că odată cu emanciparea femeilor – un mai mare acces al acestora la studii, muncă şi putere – s-a produs şi o oarecare ieşire de sub dominanta masculină.
Dar trebuie să recunoştem şi faptul că societatea este mult mai deschisă în prezent la despărţiri şi divorţuri, ca strategie de rezolvare a conflictelor maritale, decât era în trecut (de exemplu pe vremea bunicilor noştri).
După care să nu uităm nici de asumarea libertăţii şi o dorinţă tot mai mare de a ajunge la marea dragoste, fanteziile legate de partenerul perfect sau sufletul pereche care ne aşteaptă după colţ.
LM: Poate apariţia unui copil să salveze un cuplu de la destrămare?
GG: Experienţa clinică îmi spune că nu, sau cel puţin nu într-un mod sănătos. Un copil care este conceput cu acest scop va avea un destin relaţional puternic încărcat de responsabilitatea salvării părinţilor şi nu-şi va putea trăi liber şi independent viaţa. Filosofia mea este că noi le datorăm copiilor care vin în viaţa noastră grija, şi nu invers. Cel care dă este părintele, iar tot ce primeşte de la copil sunt bonusuri de la viaţă.
LM: Ce se schimbă în interiorul unei relaţii de cuplu după apariţia unui copil?
GG: Îndrăznesc a spune că totul se schimbă. Nimic nu va mai fi ce a fost, nici zilele şi nici nopţile. Trecerea de la doi la trei este precum un cutremur pentru sistemul familial, şi ne ia ceva timp să ne obişnuim cu noile roluri de mamă şi tată.
LM: Cum gestionăm ciclurile de conectare, deconectare şi reconectare atunci când în cuplu apare un bebeluş?
GG: Este nevoie de multă prezenţă conştientă şi inteligenţă relaţională. Prezenţa conştientă sau starea de mindfulness este necesară ca noi să nu reacţionăm conform impulsurilor sau rănilor din copilărie. Iar inteligenţa relaţională ne ajută să răspundem aşa cum este cel mai bine pentru conexiunea noastră – cu umanitate, respect şi iubire.
Aceste manifestări nu vin de la sine, aşa cum nici fericirea nu cade din cer, ele se cultivă prin intenţie şi practică, până când ne este tot mai la îndemână să le folosim.
LM: Cum se poate schimba relaţia de cuplu după apariţia copilului şi cum putem evita o schimbare în rău?
GG: Adesea ignorăm sau uităm de relaţia de cuplu. Pentru a menţine vie conexiunea dintre ea şi el este nevoie să investim energie şi aici. Nu ne putem aştepta ca noi să ne dedicăm exclusiv relaţiei parentale şi viaţa de cuplu să supraviețuiască de la sine. Nu este firesc şi nici prea inteligent. Este sănătate curată pentru relaţia de cuplu dacă
- noi dăm dovadă de respect unul faţă de altul;
- oferim câte o apreciere, un zâmbet şi o îmbrăţişare;
- ne reamintim că înainte de a fi părinţi am fost soţi sau iubiţi.
Nu este nevoie de eforturi majore sau investiţii costisitoare, doar de puţină intenţie şi bunăvoinţa.
LM: Cum pot partenerii de cuplu dintr-o relaţie toxică să ofere armonia şi toate cele necesare copilului pe care urmează a-l aduce pe lume?
GG: Dacă relaţia deja s-a îmbolnăvit din cauza comportamentelor toxice, cred că le va fi foarte greu, dacă nu imposibil, să ofere copilului un mediu optim pentru creştere şi dezvoltare. Chiar dacă promovez PutereaRelatiilor, sunt conştient şi de faptul că este imposibil să salvăm toate relaţiile. Însă merită totuşi să încercăm prin terapie de cuplu sau ateliere destinate vindecării relaţiei.
LM: Care sunt aspectele care fac diferenţa între cuplurile fericite şi cele nefericite?
GG: Diferenţa este vizibilă în stilul de ceartă şi comportamentele în care se implică partenerii. Cei din cuplurile nefericite nu ţin cont de importanța relaţiei şi luptă încercând să distrugă partenerul şi implicit conexiunea. Cei care sunt parte a unui cuplu fericit se ceartă într-un mod matur şi inteligent, ţinând cont de faptul că la celălalt capăt al relaţiei este o altă fiinţă umană care suferă şi care are nevoie să fie văzută, auzită şi simţită. Nu spun că mereu putem da dovadă de copasiune. Însă de fiecare dată când am greşit, ne rămâne posibilitatea de a ne cere iertare şi a repara daunele relaţionale.
LM: Cum putem transforma o relaţie toxică într-una sănătoasă pentru binele şi de dragul copilului?
GG: Prin angajament şi efort susţinut. Nu este uşor de vindecat o relaţie afectată de virusul comportamentelor toxice. Adesea este nevoie de timp şi multă răbdare. Iar atunci când vine vorba despre “binele copilului” – este important să ne întrebăm dacă vrem să reparăm doar relaţia că mama şi tată sau şi conexiunea dintre femeie şi bărbat. Adesea cuplurile aleg să repare doar legătură parentală, iar planul intim este neglijat sau ignorat. Este şi această o alegere, important este să fim conştienţi şi să ştim de ce facem ceea ce facem.
LM: Cum ar trebui să procedeze viitoarea mama pentru a-şi îmbunătăţi relaţia de cuplu? Dar viitorul tată?
GG: Studiile din sfera psihologiei relaţionale ne spun că “pornirea lentă” a soţiei şi “influenţele acceptate” de către bărbat sunt esenţiale. Cu alte cuvinte: partenera să nu-şi atace verbal, emoţional sau comportamental partenerul pentru greşelile şi imperfecţiunile de care dă dovadă; iar bărbatul să nu se comporte ca şi cum ar fi singurul care ia decizii în familie, să ceară părerea partenerei şi să ţină cont de aceasta.
Deci este clar, ne vedem pe 29 octombrie 2016 la Hotel Pullman, Sala New York la conferința pentru viața de cuplu cu Gaspar Gyorgy, da?! Nu de alta, dar… Informarea corectă este crucială!
Lion Mentor Association