Tot mai des mi s-a întâmplat să aud în ultima vreme de bebeluşi care nu se poziţionează corect şi în timp pentru o naştere naturală. Astfel se ia decizia de a face o cezariană. Când ar trebui să renunţăm la dorinţa de a naştere natural pentru că bebeluşul este în poziţie pelviană?
Dacă stau bine şi mă gândesc la cum am trăit eu prima mea sarcina mai ales în ceea ce priveşte poziţionarea bebeluşului în pântecele meu, primul lucru care îmi vine în minte este “fericită ignoranţa”. Îmi veţi spune: Cum? Tu? Tu cea care explici femeilor cât este de important să se informeze, acum spui că ţi-a fost bine să nu ştii? Da! Exact aşa!
Nu m-am informat mai deloc despre perioada în care bebeluşul ar trebui să se poziţioneze cefalic pentru a se naşte, cu atât mai puţin despre ce ar trebui să fac eu ca mama pentru a-i înlesni rotirea. Instinctiv îmi dau seama abia acum că am făcut multe lucruri benefice. Cel mai important: nu am fost stresată pe această tema!!!
Aud des de mămici care îşi programează o cezariană încă de la începutul celui de al doilea trimestru de sarcina pe motiv de prezentaţie pelviană. Aşa cum mi se întâmplă să aud de mămici care fac tot ce le stă în putinţă ca să îl ajute pe bebe să se întoarcă.
Cercetând acum, la doi ani după naşterea copilului meu, şi în urma cursurilor făcute în ultima vreme, am aflat că bebe se poate poziţiona corect pentru o naştere uşoară chiar în ultimul moment. În general ar trebui să îţi dai timp măcar până la săptămâna 38 de sarcina. Dar să nu uiţi că multe se pot întâmplă şi în momentul declanşării travaliului.
Cred că poţi să vezi o prezentaţie pelviană ca pe un moment pe care să îl foloseşti în folosul tău şi al lui bebe. Este un moment în care eşti chemată să te simţi, să te asculţi şi să te înţelegi mai bine. Să înţelegi cum e făcut corpul tău, cum funcţionează el în sarcina şi cum a învăţat el să convieţuiască cu bebeluşul care creşte în pântec. Este momentul în care eşti nevoită să te opreşti din frenezia cotidiană şi să te analizezi, să îţi înţelegi obiceiurile, să îţi analizezi postura, să îţi asculţi pruncul din burtică.
De aceea aş dori să vă împărtăşesc câteva moduri esenţiale prin care să înlesnim rotaţia bebeluşului, reguli de bun simt care pot schimbă lucrurile în favoarea voastră. Eu le-am făcut unele din instinct şi unele ghidată de moaşă de la cursul prenatal.
În primul rând am avut grijă să nu stau cu burta în faţă şi fundul înapoi, ştiţi voi postura de răţuşcă pe care multe femei o au. M-au învăţat să îmi imaginez că am un fir care pleacă din spatele urechii prin umeri şi prin bazin până jos la glezna, şi acest fir trebuie să fie mereu întins. Să nu subestimaţi acest lucru. Este esenţială postura noastră în fiecare zi dar cu atât mai mult în sarcină.
Am încercat pe cât posibil să stau cu şoldurile relaxate, cât mai puţin în tensiune, încordate. Dacă lucrezi stând în picioare ţine-le uşor departate cu tălpile depărtate la lăţimea umerilor. Dacă poţi, încearcă să faci câte 10 rotaţii de bazin în fiecare parte, fără să mişti trunchiul, rotind doar bazinul, ţinând şoldurile relaxate. Poţi face aceste rotaţii şi pe o minge de gimnastică. Să ai grijă ca fundul tău, în momentul în care te aşezi pe minge să fie mai sus decât nivelul genunchilor, deci asigurate că ai o minge destul de mare.
Eu lucrând la birou am tot testat o poziţie care să nu îmi provoce dureri de spate, nici gând că aşa îi voi crea mediu propice rotaţiei bebeluşului. Îmi petreceam 8 ore zilnic la birou aşezată pe scaun în cea mai mare parte a timpului. Am încercat să am grijă la postura mea pe scaun. Să NU stau cu picioarele încrucişate, picior peste picior şi să NU curbez spatele jos, în zona lombară. Cel mai bine stăteam dacă întorceam scaunul cu spătarul înspre birou astfel stăteam cu picioarele depărtate sprijinită lejer în faţă pe spătarul scaunului.
Chiar şi atunci când stăteam pe canapea îmi venea efectiv din instinct să îmi plasez o pernă sub spate, imediat sub coaste, cât să umple golul dintre zona lombară şi canapea. Era momentul cel mai minunat din zi. În poziţia aceasta bebe se mişca cel mai mult. Era un sepctacol acrobatic, iar cele mai minunate filmuleţe cu bebe în burtică în această poziţie le-am realizat.
Atunci când simţeam un discomfort lejer în zona lombară preferată mea era poziţia ursoaicei polare. Cu fundul în sus. Detensionează foarte bine zona coloanei şi a bazinului solicitat pe întreg parcursul zilei. La fel de bine mă simţeam şi dacă mă puneam pe genunchi, pe călcâie aşezată, cu burtica poziţionată între genunchii depărtaţi,atingând podeaua; braţele întinse în faţă, cu fruntea pe podea.
Există 3 tipuri de prezentaţie pelviană a bebeluşului: Frank (fundul în jos şi picioarele pe lângă corp până la urechi), completă (poziţia bilei de tun- picioarele încrucişate poziţionate sub fund) şi incompletă (unul sau ambele picioare ies întâi, cu fundul într-o poziţie ridicată). Este foarte bine să ştii în ce poziţie exact este bebeluşul tău astfel încât să găseşti soluţia potrivită pentru voi în acel moment. Totul trebuie personalizat. Nu există reţete universal valabile.
Înainte de a accepta varianta cezarienei cred că fiecare mămică are dreptul să ştie că există şi alte opţiuni valide pentru a încerca să îl întorcă pe bebe în poziţie cefalică, propice unei naşteri naturale
- Vorbeşte mult cu bebeluşul tău. Implică-l în luarea deciziilor, până la urmă este cel direct interesat. Nu uitaţi niciodată că voi sunteţi o echipa. Amândoi va doriţi ca momentul venirii lui pe lume să fie ceva magic.
- Vizualizează imaginea bebeluşului tău corect poziţionat în burtică.
- Poţi face de 1- 2 ori pe zi un exerciţiu poziţionându-te pe o masă de călcat aşezată oblic, sprijinită într-o parte pe canapea, iar tu aşezată pe spate pe masa de călcat cu capul în partea de jos, pe podea – ca în fotografie. Se degajează presiunea din zona pelviană şi i se oferă astfel bebeluşului posibilitatea să se învârtă cu uşurinţă. Se poate de asemenea să încerci să stai cu genunchii pe canapea sau pe o treaptă şi cu braţele pe podea sau pe treaptă de mai jos a scării. Aici ai nevoie de însoţitor, care să te ajute să te aşezi şi să te ridici.
- Exerciţiile profunde de relaxare focalizate pe înlăturarea fricii care îţi poate crea tensiune. Eu vă sugerez HypnoBirthing pentru că aceasta este metoda pe care o predau, dar dacă găsiţi şi altceva la fel de valid vă sugerez să profitaţi. Un studiu restrâns efectuat în 1994 arată beneficiile hipnozei în a-l ajută pe bebeluş să treacă din poziţie pelviană în poziţie cefalică. Din 100 de cazuri studiate , 81% au avut rezultat pozitiv, în comparaţie cu doar 48% dintre cele care s-au supus tratamentului clasic. Concluzia studiului a fost că “persoanele motivate pot fi influenţate de un hipnoterapeut calificat în aşa fel încât bebeluşul să aibă mai multe şanse de a se poziţiona corect în poziţie cefalică” . Debra Sequoia, trainer de autohipnoza, spune că pentru a avea succes în acest demers totul depinde de măsură în care mama este reflexivă şi deschisă la sugestii pe care în mod conştient sau nu s-ar putea să le reţină înăuntrul ei. Mai spune că cei care au un program de hipnoterapie regulat nu se întâmplă prea des să aibă bebeluşi în poziţie pelviană.
- Homeopatia – remediile homeopate pot să jute în acest caz. Cel mai bine ar fi să individuati tipul de poziţie pelviană al bebeluşului şi în funcţie de aceasta un specialist va şti ce remediu să vă sugereze.
- Moxa – tratament din medicina orientală care poate fi utilizat fără contraindicaţii pentru a încălzi punctul V67 (punctul V67 situat pe meridianul vezicii urinare – în colţul exterior la al cincilea deget de la picior) stimulează bebeluşul să se poziţioneze corect în uter, în vederea naşterii. Moxibustion poate fi executată cu uşurinţă de către partenerul tău la domiciliu, după ce a aflat de tehnică de la o persoană calificată. Acest tratament are succes în 70-90% din cazuri, este indicat între săptămâna 32 şi 37 de sarcină, dar există medici care o recomandă până în momentul travaliului. Se face pe durata a cel puţin 15 zile şi se suspendează în momentul în care are loc întoarcerea bebeluşului. Încălzirea punctul V67 este realizată prin aprinderea unui trabuc de pelin (Artemisia officinalis) căldura lui luând contact direct cu pielea, dar la distanţă de un „Tsun” sau „cun”, ceea ce corespunde aproximativ la o falanga. Poziţia care urmează să fie luată pentru un mai bun rezultat al tratamentului este culcat pe spate cu o pernă sub cap şi cu două sau trei sub şolduri şi până la genunchi astfel încât uterul trebuie să fie liber de constrângeri (pantaloni elastici, colanţi). Aplicarea de căldură se face cu o mişcare circulară – descrie nişte cercuri mici – iar de îndată ce mama simte căldură trebuie să se îndepărteze uşor trabucul şi apoi se se apropie iar. Numărul de tratamente este de unul pe zi, cu o stimulare de un sfert de oră pe picior. După tratament, este recomandat să se menţină picioarele calde. De asemenea, este recomandat mersul pe jos pe distanţe scurte, nu se beau băuturi reci până a doua zi, nu se mănâncă iaurt, nu se bea bere, vin şi cafea, nu se face efort sau exerciţii fizice excesive, ar trebui evitat somnicul din timpul zilei.
- Rebozo – masează faşele musculare şi usureză pubisul şi coccisul care în sarcina sunt supuse greutăţii burticii. Rebozo relaxează faşele musculare oferind astfel bebeluşului posibilitatea, având mai mult spaţiu să aibă astfel şi mai multă libertate de mişcare. Spaţiul mai mare îi dă posibilitatea să se învârtă cu uşurinţă. Căutaţi moaşă potrivită care să vă ghideze pe mişcări de rebozo.
- Medicul Osteopat – nu îl subestimaţi! – Osteopatia pune la dispoziţie în acest caz o serie de manevre care se concentrează pe aspectul anatomic, postural şi funcţional al pelvisului. De cele mai multe ori cauza poziţiei pelviene a copilului ar putea fi simplul fapt că pelvisul mamei nu este centrat, atunci medicul osteopat ar putea face într-adevăr diferenţa.
- Acupunctura – prevede stimularea aceluiaş punct V67 ca la Moxa, dar de această dată se intervine cu un ac specific acestei tehnici. Se face doar de către specialist.
- Manevra externă de întoarcere a bebeluşului pelvian – este efectuată de către medicul ginecolog prin manevrarea abdomenului mamei având mereu sub control constant, cu ultrasunete, ritmului cardiac al bebeluşului, poziţia placentei şi cantitatea de lichid amniotic. Se face începând din săptămâna 36 pentru că nu mai sunt şanse atât de mari ca bebeluşul să se poziţioneze din nou pelvian după ce a fost adus în poziţie cefalică. Nu poate fi efectuată dacă: placenta este anterioară sau previa, dacă se obserba lipsa de lichid amniotic, dacă bebeluşul a crescut puţin, dacă încetinesc bătaile inimii bebeluşului, dacă în precedenţă aţi avut parte de o cezariană, dacă există prezente fibroame la nivelul uterului. Are o rată de succes în 60-75% din cazuri. În absenţa contraindicatiilor şi în conformitate cu verificările necesare (ultrasunete, CTG) este considerată o manevră sigură având în vedere că în ultimele 2.000 de cazuri raportate în literatura de specialitate internaţională nu au fost semnalate cazuri de daune fetale sau neonatale atribuite manevrei. Raportarea cazurilor rare de desprindere de placentă duce la necesitataea ca această manevră să fie efectuată în acele structuri sanitare în care se poate efectua o cezariană de urgenţă în caz de necesitate. Iată alt motiv pentru care se face după săptămâna 36 de sarcină.
- Nastere naturală în poziţie pelviană – terbuie să te simţi tu ca mama în primul rând pregătită pentru o astfel de naştere. Trebuie în al doilea rând să găseşti structura care să te sprijine în această decizie. Sunt puţini cei care încă mai ştiu să asiste o naştere pelviană.
Nu uitaţi că nu trebuie să devină o obsesie, o furie împotriva acelui bebeluş care nu vrea să se poziţioneze corect. Uneori natura ne scoate în faţă situaţii nu tocmai perfecte pe care trebuie oricum să le depăşim. Dacă o facem cu convingerea că noi am dat tot ce aveam mai bun pentru ca lucrurile să se întâmple cum ne doream şi cu încrederea că uneori bebeluşul alege altfel decât ne aşteptăm noi ca el să facă, cred că putem să trăim acea situaţie cu mai multă linişte.
Informarea corectă este crucială!
Simona Petroaie
Lion Mentor Association
Sursă nemarginită de informaţii găsiţi aici:
http://spinningbabies.com/learn-more/baby-positions/breech/
sau aici
http://www.buddhabellies.co.uk/wp-content/uploads/2007/08/breech-birth.pdf
Poziţia ursoaicei polare
Pe scări cu capul în jos – cu însoţitor neapărat
Pe genunchi, pe călcâie aşezat – cu burtica şi spatele la relaxat
Poziţia ideală a bebeluşului
Punctul V67 pentru moxa şi acupunctură
Manevra externă de întoarcere a bebeluşului pelvian
Surse foto
http://pregnancytips.org/pregnancy/labor-and-childbirth/what-can-i-do-if-my-baby-is-breech/
http://wonderfullymadebelliesandbabies.blogspot.it/2011/08/breech-options.html – video utile
http://alternativehealthsolutionsofnj.blogspot.it/2011/01/bella-belly-bump-turning-your-breech.html
http://www.ultrasoundpaedia.com/normal-3rdtrimester/
http://www.quimamme.it/con-il-pancione/fotoracconto/e-podalico-aiutalo-a-mettersi-a-testa-in-giu/
http://amg.adam.com/content.aspx?productId=117&pid=1&gid=002060
http://birthwithoutfearblog.com/2014/09/25/frank-breech-hospital-birth-of-11lb-2oz-baby-boy/