Mama reprezintă deschiderea maximă şi splendoarea maximă a femeii. Se află acum pe culmile cele mai înalte ale luminii şi ale propriei feminităţi. Vârful conţine în mod implicit şi coborârile spre întuneric, deoarece după ce s-a ajuns în vârf se poate doar coborâ.
După marea extroversiune a “iubitei”, femeia începe să aibă momente de introversiune. Acum începe coborârea în lumea de jos, simbol de profunzime interioră a inconştientului. Mama este simbolul transformării atât de profunde că se aseamănă cu cea a morţii. Tânăra femeie întâlneşte umbra morţii pentru prima dată acum, aici, prin crearea vieţii, atât în valenţa ei simbolică în momentul naşterii, cât şi ca spectru real în sarcină şi la naştere.
Femeia ajunge la una dintre porţile dintre lumi: a naşterii şi a aducerii vieţii. Cunoaşterea porţii dintre lumi permite o maturizare profundă, realizarea unor aspecte esenţiale. Confruntarea cu viaţa şi moartea face în aşa fel încât ne îndreptăm privirea spre interior, trezind sensul de responsabilitate, face în aşa fel încât alegerile să se schimbe spre aspecte esenţiale şi existenţiale.
Coborârea la naştere o pune pe femeie în contact cu părţile ei cele mai profunde, cu fricile cele mai străvechi, cu resursele esenţiale, şi îi dau în dar puterea pentru o noua ascensione. Tot prin intermediul naşterii, cunoaşte puterea extazului.
Naşterea este o metaforă a morţii şi a renaşterii, unde frica se transformă în putere, abandonarea în renaştere de sine. Experienţa naşterii duce la esenţă, la bucuria cea mai pură, la obiectivul suprem din punct de vedere biologic şi, dacă e o alegere conştientă, şi la cel psihic şi spiritual.
Mama este în acelaşi timp înfăptuire şi început. Arhetipul atinge rădăcinile identităţii. Invită femeia să se abandoneze, să aibe încredere, arătându-i puterea intrinsecă în aceste comportamente. O învaţă să lase ca lucrurile să se întâmple, să aştepte timpii de maturizare, să lase să crească.
Femeia învaţă să aibă grijă oferind hrană şi cuib călduros cu încredere totală. Învaţă să se ofere, să se adapteze la ritmul bebeluşului, să îl protejeze. Se deschide către el făcând cel mai altruist act din lume: îşi oferă propriul corp şi propria fiinţă unui bebeluş pentru ca acesta să vină pe lume şi să crească. Astfel mama îşi depăşeşte propria individualitate în mod creativ.
Hrăneşte Planeta, hrăneşte proprii copii, partenerul, familia, pe ea însăşi. Dăruieşte cu mâinile pline.
Arhetipul mamei descrie modalitatea de transformare, maturizare, asumare a responsabilităţii, dăruirea către proiectul existenței sale. Acest arhetip se activează ori de câte ori ne dăruim, depăşind individualitatea noastră, permiţând transformarea.
Puterea se află în expansiune, deschiderea, abandonarea de care este capabilă.
„Noi nu ne naștem femei, ci DEVENIM femei!”
Simona Petroaie,
Lion Mentor Association
TRADUCERE “Apprendere la maternita” di Verena Schmid
