În urmă cu o lună, lansam concursul foto “Miss Alăptare România 2014” cu ocazia săptămânii mondiale a alăptării. Înainte să devin mamă, nu m-aș fi gândit niciodată că un act atât de natural precum hrănirea bebelușului cu mijloacele proprii, de care dispune orice femeie, ar putea ridica controverse atât de mari încat jumătate din populația țării sau chiar mai puțin, să fie pro-alăptare și restul contra.
Rețeaua sociala Facebook, unde s-a și desfășurat concursul, la nici o oră de la lansarea lui, a postat un mesaj cum că nu sunt responsabili pentru acest concurs foto, că nu au nici o legatură cu organizarea lui și că Lion Mentor Association, organizatorul concursului, este singurul responsabil pentru conținutul lui, respectiv pozele înscrise. Și da, ne-am asumat această responsabilitate de a promova firescul, de a reda mămicilor încrederea în propriul lor corp și de a le încuraja să-și alăpteze copiii oricând și oriunde aceștia au nevoie.
În Statele Unite, site-uri precum Parenting sau BabyCenter, lideri în tot ce înseamnă sarcina/bebe/parenting, și-au arătat indignarea față de moderatorii pudici Facebook care ar fi suprimat în mod regulat profiluri de grupuri pro-alăptare din cauza unor poze în care se vedeau sfârcurile, și deci erau considerate obscene. Și cu toate acestea, noi am reușit să ducem la bun sfârșit concursul “Miss Alăptare România 2014” cu peste 150 poze înscrise, fără nici un fel de cenzură din partea Facebook! YES! Și cu toate acestea, si noi am fost arătați cu degetul pe la mijlocul concursului, pe când eram foarte mândri de numărul larg de poze minunate înscrise la concursul nostru, am fost atacați chiar de, se pare, adepți ai alăptării, pentru faptul că promovăm alăptarea în public.
Apropos, dragă mămică, este dreptul tău să-ți hrănești copilul oriunde te-ai afla, de câte ori cere copilul, chiar și în inima târgului. Și este dreptul copilului să fie hrănit oricând îi este foame și oriunde s-ar afla! Vă publicăm declarația primită de la Inspectoratul de Poliție al Capitalei pe vremea când lucram la primul documentar românesc despre alăptare “Îndrăznesc să Alăptez”, în anul 2012. Această declarație arată foarte clar că mamele care își alăptează copiii în public nu doar că nu se fac vinovate de expunere indecentă, dar au dreptul să cheme un agent de poliție care are obligația să le apare în momentul în care sunt hărțuite pentru că își exercită dreptul fundamental de a-și hrăni bebelușul.
În școala primară, am învățat că funcția principală a sânilor este aceea de hrănire a bebelușilor. Dar mai au și atribuții secundare, cele sexuale. De ce ni s-au mai pus la dispoziție aceste canale de lactație dacă funcția sânilor este aceea de a satisface ochii și mâinile bărbaților?
Și uite așa, firescul, precum alăptarea, devine “o modă”. Da, da, am fost acuzati ca transformam alaptarea si nasterea naturala intr-un trend, care este clasificat ca fiind exhibitionism. Nu am vazut niciodata vreun copil socat vazand un altul alaptat. Curios a fost, da, dar șocat, nu!
La un moment dat, tot trebuie să punem punct prostiilor. Eu-mama, om. El-bebe, om. Eu produc lapte, el are nevoie de lapte, așa că de ce mi-ar fi rușine și m-as ascunde cand il alăptez? Poate pentru că nu vreau ca bebele meu să treacă la proteine de vacă reconstituite?
Pentru mine este cam același lucru ca acei bărbați care vor să pară musculoși și în loc de sport, preferă să-și pompeze steroizi și să înlocuiească nutriția cu tot felul de substituenți de proteine. Mi se pare penibil și dezgustător! A alege între o farfurie cu mâncare gătită în casa și o pungă cu produse procesate industrial, nu știu cât de mulți ipocriți îndrăznesc să-mi spună că preferă pung. Chiar și cu gust de ciocolată.
Eu, as putea spune, ca sunt o lenesa pentru ca numai gandul ca trebuie sa jonglez biberoanele, sa numar linguritele de lapte praf, sa am apa mereu la mine, nu prea calda, dar nici rece, stresul ca trebuie mereu sa respect cantitatile, ma oboseste. Da sunt lenesa si mi se pare mult mai convenabil, mult mai practic si steril sa scot sanul si sa-mi alaptez copilul, oriunde as fi, ori de cate ori isi doreste.
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca laptele matern este gratis! O cutie de lapte praf costa in jur de 50ron, intrebarea este de cate cutii are nevoie un bebe pe saptamana, si cat ajungeti sa cheltuiti pe luna doar pe lapte praf? Apropos de laptele praf, acum o luna sau doua am fost la tara si o sateanca imi vorbea despre ce greu le este mamicilor la tara, nu ca noi, cele de la oras, care suntem alintate la tot pasul cu lapte praf pentru bebelusi. La ei la tara, daca se mai intampla sa mai aduca lapte praf, nu isi permit sa cumpere pentru ca nu au bani si atunci sunt nevoiti sa-si hraneasca bebelusii cu lapte de vaca! De ce ne complicam viata? De ce ne indepartam de latura umana, de firesc, de normal, de “common sense”? Ne tot rugam la Dumnezeu sa ne dea sanatate ca ar fi mai presus ca toate. Pai el, saracul, ne-o da, dar noi nu o acceptam. Laptele matern este cel mai sanatos produs pentru copilasii nostri. Nici laptele de vaca, nici laptele praf nu se apropie de calitatea laptelui matern.
Femeile care nu pot sau nu vor sa alapteze, ofera biberonul. Este alegerea lor, fiecare face cum vrea. Nu am pretentia sa cred ca copiii mei vor manca toata viata lor tot ce este mai bun sau că eu nu voi lua decizii discutabile. Dar n-am sa inteleg niciodata de ce ele isi pot hrani copiii in cafenele, parc sau la plaja si noi nu? De ce noi, cele care alaptam, trebuie sa ne hranim copilasii acasa, sau pe bancheta din spate a masinii, pe canapea sau in toaletele restaurantelor? De ce, noua, cele care ne hranim copilasii in mod natural, sanatos, trebuie sa ne fie rusine? De cand naturalul este obscen? Acest lucru nu am sa-l inteleg niciodata!
Informarea corecta este cruciala!
Irina Thiery, Lion Mentor Association